Harul ni S-a dat: Texte

1. POATE DUMNEZEU FOLOSI VASE CRÃPATE?
Articol de Joyce Meyer

Ai tu bucurie în viata ta de fiecare zi? Aceasta este voia lui Dumnezeu pentru tine…Si El are cheile care îti vor aduce fericire, multumire si bucurie, netinând seama de împrejurãrile în care te afli.
Esti convins cã împrejurãrile de viatã în care te afli fac ca fericirea si bucuria sã fie imposibile pentru tine? Ei bine, sã stii cã nu e adevãrat! Cheile pe care ti le oferã Dumnezeu sunt fãcute sã deschidã Usi pe care tu ai crezut cã sunt închise pentru totdeauna.

Învãtând sã fii fericit cu tine însuti este o cheie foarte importantã care te va face sã te bucuri de viatã. Dacã stii cã Dumnezeu doreste ca tu sã te bucuri de viatã, atunci de ce pare uneori imposibil?
Se poate ca nefericirea ta sã se datoreze faptului cã tu nu te bucuri de tine însuti din cauzã cã nu esti perfect?
Dumnezeu nu ne cere sã fim perfecti. El ne-a fãcut, El stie cã suntem umani, deci facem greseli.
Slujba noastrã este sã ne trezim în fiecare dimineatã si sã facem tot ce putem ca sã folosim cheile pe care El ni le-a dat. si când cãdem, trebuie sã ne împãcãm cu Dumnezeu, apoi sã primim iertarea Lui, si sã mergem mai departe. Trebuie sã abandonãm felul aspru de a fii cu noi însine, si sã ne bucurãm de viatã exact acolo unde ne aflãm.

Multi oameni cred cã Dumnezeu nu îi poate folosi pentru cã ei nu sunt perfecti, dar asta e o miciunã. Dumnezeu – Olarul- foloseste vase cãpate (adicã pe noi) ca sã-si facã lucrarea. Ca si crestini, noi suntem recipiente pe care Dumnezeu vrea sã le umple cu bunãtatea si lumina Lui. Apoi noi trebuie sã ducem aceastã luminã si bunãtate la o lume care zace în întuneric, împãrtãsind-o cu oamenii de pretutindeni pe unde mergem. Nu-ti fie fricã de slãbiciunile si limitãrile tale. Recunoaste-le si permite-i lui Dumnezeu ca sã te foloseascã totusi. Înceteazã sã te îngrijorezi de ceea ce NU esti sau nu ai; în schimb dã-i lui Dumnezeu ceea ce ai.

Urmãtoarea istorisire ilustreazã frumos valoarea vaselor crãpate:

Un purtãtor de apã din India avea douã ulcioare mari care se tineau de capetele unei prãjini pe care el o ducea dupã gât. Unul din ulcioare era perfect si întotdeuna aducea o portie bunã si întreagã de apã la sfârsitul unui drum lung de la izvor pânã la casa stãpânului. Celãlalt vas avea o crãpãturã, si când ajungea la destinatie, era doar pe jumãtate plin.
În fiecare zi, timp de doi ani, acest purtãtor de apã a adus doar un ulcior si jumãtate de apã la casa stãpânului lui.

Desigur vasul perfect era tare mândru de îndemânarea si priceperea lui. Sãrmanul vas mic si crãpat s-a rusinat de imperfectiunea si starea lui mizerã care l-a fãcut sã realizeze numai pe jumãtate din ceea ce trebuia. Dupã doi ani de ceea ce vasul imperfect numea un esec amar, el a vorbit purtãtorului de apã:
“-Mã rusinez cu mine însumi si as vrea sã mã scuz fatã de tine”.
”-De ce?” a întrebat purtãtorul de apã, de ce te rusinezi?”
”-Pentru cã în acesti doi ani, nu am fost în stare sã aduc decât jumãtate cantitatea de apã, din cauza crãpãturii pe care o am pe o parte, si care permite apei sã se scurga pânã sã ajung la casa stãpânului. Din cauza neputintei mele, tu a trebuit sã faci tot acest drum, fãrã sã primesti valoare plinã în urma efortului tãu” – a zis vasul crãpat.
Purtãtorului i-a fost milã de bãtrânul vas crãpat si a zis:
”- În timp ce ne întoarcem la casa stãpânului, vreu sã te fac atent asupra frumoaselor flori de-a lungul pajistei.”.
Într-adevãr, în timp ce urcau dealul, bãtrânul vas crãpat a observat frumoasele flori sãlbatice pe o parte a pajistei. Dar la sfârsitul cãlãtoriei, tot se simtea rãu pentru cã jumãtate din continut s-a scurs din nou.

Atunci purtãtorul a zis cãtre vas:
”- Ai observat cã erau flori numai pe partea ta de pajiste si nu si de partea celuilalt ulcior? Asta e pentru cã eu totdeauna am stiut despre slãbiciunea ta si am profitat de ocazie plantând seminte de flori pe partea ta de pajiste. În fiecare zi, în timp ce ne întorceam de la izvor, tu ai udat acele seminte si timp de 2 ani am cules aceste flori frumoase cu care am decorat masa stãpânului meu. Daca tu nu erai asa cum esti, el nu ar fii avut aceastã frumusete care sã-i împodobescã casa.”

Ca si acest vas crapat, si tu poti realiza lucruri minunate. Tu poti face pe cineva fericit, poti încuraja, ameliora, si avertiza pe cei din jurul tãu. Tu poti sã folosesti talentele si darurile tale ca sã-l servesti pe DUMNEZEU, si ca rãsplatã, El te va învãta cum sã te bucuri de fiecare zi din viata ta.

2. "Laudati pe Domnul, toate neamurile, laudati-L, toate popoarele! Caci mare este bunatatea Lui fata de noi, si credinciosia Lui tine in veci. Laudati pe domnul!" (Psalmul 117)

Citind acest psalm, am fost indemnat sa astern cateva ganduri din partea Domnului, cu privire la viata noastra de lauda la adresa Creatorului, si fiecare sa ne punem intrebarea...Eu am obiceiul de a-L lauda pe Domnul vietii mele?

As vrea sa ne reamintim ca Tatal nostru este un Dumnezeu care locuieste in mijlocul laudelor..."Tu locuiesti in mijlocul laudelor lui Israel..." (Psalm 22:3), iar noi ca si popor al Sau rascumparat prin jertfa Domnului Isus, suntem chemati sa avem o atitudine de lauda la adresa Creatorului tuturor lucrurilor vazute si nevazute.

Omul lui Dumnezeu, David, si toti cantaretii din casa Domnului strigau catre neamurile din jurul lor, si azi striga la tine si la mine sa laudam pe Domnul Adonai, El-Shadai, cu toata inima..."Laudati pe Domnul!"
Astazi traim vremuri deosebit de dificile, din toate punctele de vedere, si am putea spune ca suntem generatia care va trai cel mai neastepatat eveniment in istoria umanitatii, si anume, rapirea Bisericii.
Spun neasteptat pentru ca lumea nu se asteapta la acest eveniment pe care, insa, copiii lui Dumnezeu tanjesc si asteapta clipa de clipa sosirea Mirelui Ceresc.

Deci, fiindca traim astfel de vremuri la ce ar trebui sa ne raportam noi, ca si copii ai Domnului?
Sa ne uitam la problemele si lipsurile din viata aceasta sau sa ne ridicam privirile spre Cel ce poate sa ne aduca izbavirea, catre Domnul Isus?
De multe ori lipseste lauda la adresa Domnului in viata noastra pentru ca noi privim la muntii care apar in calea vietii noastre si nu privim la Dumnezeul care poate sfarama orice munte.

Va aduceti aminte de Israel care era in calatorie, dar in acelasi timp si in lupta de cucerire a pamantului pe care Dumnezeu li-l fagaduise?
Iosua era comandantul ostirii lui Israel si in calea lor urma sa cucereasca o puternica cetate numita Ierihon (Iosua 6:1).Domnul le fagaduieste ca cetatea este ca si cucerita, dar Israel trebuia doar sa asculte de planul Domnului si sa-l puna in aplicare.

Omeneste, acea cetate era de necucerit, dar la Domnul nici o cetate nu este prea tare care sa nu poate fi cucerita.
Asadar, in fata lor era muntele de neclintit care urma sa se prabuseasca ca si un palat de nisip, dar pentru ca Iosua a ascultat instructiunile lui Dumnezeu au trecut biruitori si au vazut prezenta lui Adonai in mijlocul lor.

Care a fost arma acestui popor calator si lipsit de arme de razboi?
Arma de cucerire, nu se gaseste la popoarele puternice, ci numai la poporul lui Dumnezeu si aceasta arma este lauda la adresa Creatorului.
Preotii care mergeau inaintea poporului sunau din trambita, ei fiind cei care chemau prezenta lui Dumnezeu prin sunetul trambitei.
Noi suntem o preotie sfanta (1 Petru 2:9) si fiecare din noi avem la indemana arma laudei care poate sfarama orice munte care s-ar putea ridica inaintea noastra.

Deci, in primul rand, laudand pe Domnul in moment de incercare, vom experimenta interventia divina si vom vedea biruinta care se va cobora in dreptul nostru.
Un al doilea exemplu il intalnim la doi slujitori ai Domnului care in urma lucrarii de proslavire a Domnului Isus, eliberand un suflet de duhul de ghicire, ca drept "rasplata", ei ajung sa fie inchisi in temnita, cu picioarele in butuci.
Ce am fi facut noi, daca am fi fost in locul lor? Ne-am fi certat cu Domnul, am fi cartit?
"Pe la miezul noptii, Pavel si Sila se rugau, si cantau cantari de lauda lui Dumnezeu..."(Fapt. 16:25)

Care a fost efectul laudei aduse la adresa Domnului in suferinta lor? Lanturile au cazut si usile temnitei s-au deschis pentru ca atunci cand tu il lauzi pe Creatorul tau, El se coboara la tine, iar in prezenta Lui cad lanturile, se deschid usile inchise.

Cum il putem lauda pe Domnul?
Il putem lauda pe Domnul asa cum facea David cu arfa, sau Pavel cu Sila, prin cantari duhovnicesti, cantari care sa fie cantate din toata inima si care sa-l inalte numai pe Creatorul nostru.
Tu, il lauzi pe Domnul Isus cand esti in adunare? Canti din toata inima sau esti absent cand toata biserica il lauda pe Domnul?"...cantati si aduceti din toata inima lauda Domnului." (Efes. 5:19)
Cand vii in casa Domnului, vino cu dorinta de a-l inalta pe Domnul Isus prin cantari de lauda..."Intrati cu laude pe portile lui, intrati cu cantari in curtile Lui!" (Psalm 100:4)

Cand vii in casa Domnului, in mijlocul poporului lui Dumnezeu, vino cu o atitudine de lauda la adresa Domnului, marturisind lucrarile pe care le-a facut in dreptul tau..."Te voi lauda in mijlocul adunarii!"(psalm22:22)..."Fiecare neam de om sa laude lucrarile Tale." (Psalm 145:4)

In al doilea rand, il putem lauda pe Domnul prin viata noastra traita zi de zi in pocainta si sfintenie, implinind voia Lui si avand ca prioritate in viata noastra umblarea dupa lucrurile de sus.
Pana aici am vazut cand si cum trebuie sa-l laudam pe Domnul vietii nostre, iar la incheiere as vrea sa ne reamintim si motivele pentru care noi il laudam pe Dumnezeul nostru.

Primul motiv pentru care din inima noastra izvoraste lauda la adresa Domnului este "bunatatea Lui fata de toti...", iar noi care suntem copiii Lui si constientizam bunatatea Lui in fiecare zi, ne aratam recunostinta printr-o atitudine de lauda si inaltare a numelui Sau.

Domnul este bun cu toti oamenii, El da ploaie si peste cei buni si peste cei rai(Matei 5:45), si totusi numai o singura categorie de oameni Il lauda pentru bunatatea Lui.
"O, de ar lauda oamenii pe Domnul pentru bunatatea Lui..." (Psalm 107:8)
"Laudati pe Domnul caci este bun." (Psalm 106:1)
Dragul meu, daca ai gustat si ai vazut ce bun este Domnul,daca ti-a facut mult bine, atunci, lauda-L cu toata fiinta ta, slujeste-L si fi-i credincios pana la sfarsit.

Un al doilea motiv pentru care noi ar trebui sa avem o atitudine si o viata de lauda la adresa Mantuitorului este credinciosia Lui care tine in veci, ceea ce ne spune ca El nu se schimba in fagaduintele Sale, El ramane credincios legamantului facut..."Daca suntem necredinciosi, totusi,El ramane credincios..." (2 Tim 2:13)
Asa de usor cadem uneori ca si Petru in infideliate, in necredinciosie prin trairea noastra care nu arata pocainta in fata lumii, si totusi, El ramane credincios, fidel promisiunii facute, El a fost cu noi chiar si atunci cand nu meritam, ne-a ajutat chiar si atunci cand nu mai vedeam nici un ajutor.
Oare poate gura ta sa taca, fara sa-l laude pe acest Dumnezeu plin de credinciosie?
Toti oamenii care au vazut credinciosia Lui striga in cor..."Laudati pe Domnul!"

Sunt multe motive pentru care noi ar trebui sa avem o viata de lauda la adresa Domnului, iar un ultim motiv pe care vreau sa ni-l reamintim estedreptatea Lui." Eu voi lauda pe Domnul pentru dreptatea Lui." (Psalm 7:17)
Nu uitati, Dumnezeu este unul drept care stie sa faca dreptate alesilor Sai chiar daca zaboveste, El niciodata nu va gresi in judecatile Sale, chiar daca lumea se cearta cu El si intreaba, de ce ingaduie sa se intampla raul in lume...psalmistul ne spune ca..."El judeca lumea cu dreptate"(Psalm 9:8) El este sfant si drept si pacatul este judecat cu dreptate.

Noi multumim Lui ca "pedeapsa care ne da pacea a cazut peste Domnul Isus", iar prin jertfa Domnului Isus, cei ce cred in El, primesc dreptul, prin har, sa se numeasca copii ai lui Dumnezeu.(Ioan 1:12)
Vreau sa-ti spun, tie, care citesti aceste cuvinte, si nu ti-ai daruit inima Domnului Isus, ca poti capata iertarea pacatelor prin pocainta si credinta in jertfa Lui, iar daca te recunosti inaintea Lui ca pacatos si-L rogi sa intre in viata ta, El este drept si va veni la rugaciunea ta..."Daca ne marturisim pacatele, El este credincios si drept, ca sa ne ierte pacatele si sa ne curateasca de orice nelegiuire."(1 Ioan 1:9)

Daca, acum, te vei intoarce la El, din gura ta vor curge cantari de lauda pentru ca inima ta va fi schimbata, iar viata ta va fi o viata de lauda la adresa Lui si vei spune si tu ca psalmistul..."M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei;mi-a pus picioarele pe stanca si mi-a intarit pasii. Mi-a pus in gura o cantare noua, o lauda pentru Dumnezeul nostru."(Psalm 40:2,3)

Dragii mei, haideti sa mergem cu totii pe calea laudei lui Dumnezeu si sa ne ferim piciorul de calea cartirii, a laudei de sine si a nemultumirii. Daca mai locuiesti pe strada cartirii, te indemn sa te muti azi pe strada laudelor.

Drumul care te duce sigur in prezenta Domnului nu este calea batatorita de parerea oamenilor, ci este drumul trasat de Domnul Isus, avand crucea in spate si cantarea de lauda in gura.

"Laudati pe Domnul!"

Cuvântul înseamnă simplu „Lăudaţi pe Domnul“. Şi este un cuvânt care va predomina în vocabularul nostru în cer. Ioan spune în Apocalipsa 19.1: „Am auzit în cer ca un glas puternic de mulţime multă care zicea: Aleluia!“ Şi din nou în versetul 4 Ioan spune: „Şi cei douăzeci şi patru de bătrâni şi cele patru făpturi vii s-au aruncat la pământ şi s-au închinat lui Dumnezeu, care şedea pe scaunul de domnie. Şi au zis: Amin! Aleluia!“ Şi încă o dată, în versetul 6, Ioan declară: „Şi am auzit ca un glas de mulţime multă, ca vuietul unor ape multe, ca bubuitul unor tunete puternice, care zicea: Aleluia!“

Mai mult, însăşi ideea de a-L lăuda pe Dumnezeu fără a-I cere nimic mă deranja, din punct de vedere teologic. Citisem foarte mult despre rugăciune şi unul dintre autori, pe care îl admiram foarte mult, învăţa că, în mod practic, rugăciunea este formată dintr-un singur element de bază: cererea. El învăţa că atât lauda, cât şi mulţumirea şi cântarea sunt bune, dar ele nu sunt ca rugăciunea. Rugăciunea implică doar procesul simplu de a cere şi a primi. Şi iată soţia mea îmi sugerează acum să petrec un întreg timp de rugăciune fără să cer nimic – ceea ce în mintea mea era echivalent cu a nu mă ruga!

Accesele nocturne de depresie au devenit insuportabile. Se tot gândea că dacă avea să moară atât de curând, trebuie să stea trează şi să profite din plin de ultimele clipe de viaţă care i-au mai rămas. Îşi petrecea nopţile făcând una sau alta. Într-un târziu, dându-şi seama că trebuie să meargă la lucru dimineaţă, încerca să se odihnească puţin. Dar în momentul acela, când dorea cu înfrigurare să doarmă, îşi petrecea restul nopţii întorcându-se de pe o parte pe alta, luptându-se adesea cu fiori reci şi imaginaţii chinuitoare.

Timp de unsprezece luni a trăit ca într-un sac de plastic transparent. Vedea tot ce se întâmpla în jurul ei, dar ea era într-o altă lume. Din când în când oamenii o cercetau cu atenţie, dar nu reuşeau să-i înţeleagă temerile. Duminicile mergea la adunarea lui Dumnezeu unde tatăl ei era pastor şi cânta la pian, dar inima ei nu era acolo. În timpul săptămânii încerca să-şi ocupe tot timpul cu îndatoririle nesfârşite ale poziţiei de conducere pe care o avea într-un magazin. Dar oricât ar fi fost de ocupată, gândul obsedant îi stăruia în subconştient: „Vei muri în curând. Nu mai este mult …“

Împărtăşind cu mine din când în când din experienţele ei, în cele din urmă adevărul cu privire la puterea laudei a început să pătrundă în duhul meu. M-am pomenit întorcându-mă iarăşi şi iarăşi la Biblie pentru a vedea dacă ceea ce spunea ea era adevărat. Cu cât cercetam mai mult, cu atât eram mai copleşit de bogăţia învăţăturii biblice despre importanţa laudei. În sfârşit, am fost de acord să folosim o parte din timpul nostru de rugăciune pentru a-L lăuda pe Dumnezeu. Şi, în mod uimitor, am descoperit mai multe binecuvântări, mai multă bucurie şi ni s-au întâmplat mai multe lucruri minunate din momentul în care am început să-L lăudăm pe Dumnezeu împreună.

Curând am aflat că rugăciunea şi lauda sunt cele două aripi ale puterii spirituale. Nu există nici un conflict între ele. „În orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri“, declara Pavel în Filipeni 4.6. De asemeni, „stăruiţi în rugăciune, vegheaţi în ea cu mulţumiri“ (Coloseni 4.2). Deci pe măsură ce mi-am deschis inima pentru Cuvânt, am început încet-încet să lepăd prejudecăţile mele împotriva laudei şi am descoperit lucrări mari ale lui Dumnezeu în viaţa mea.

Domnul locuieşte în mijlocul laudelor noastre. Aceasta înseamnă că Domnul Se manifestă atunci când Îl lăudăm. Cuvântul „locuieşte“ înseamnă „trăieşte în, stă în“. Aceasta a fost o revelaţie pentru inima mea – că Dumnezeul cel Atotputernic locuieşte în, trăieşte în, Se manifestă în laudele noastre. Voi mulţumi întotdeauna lui Dumnezeu că S-a folosit de scumpa mea mireasă ca să mă conducă spre acest principiu al laudei. Acum, după mulţi ani, Domnul a păstrat sănătatea psihică a soţiei mele. Ea a născut cinci copii sănătoşi, a pierdut două sarcini, dar nervii ei au rămas tari şi sănătoşi. Ori de câte ori Satan căuta s-o facă să sufere, noi făceam apel cu curaj la puterea laudei şi Dumnezeu răspundea, vindecându-i nervii.

Într-o zi am fost atras din nou de Evrei 13.15. Pe când îl citeam, am observat că scriitorul definea lauda ca fiind „rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui“. Mi-a atras atenţia cuvântul „rod“. Mi-am amintit cum spunea Domnul Isus: „Dacă aduceţi mult rod, prin aceasta Tatăl meu va fi glorificat“ (Ioan 15.8). Deşi sunt multe căi prin care putem aduce rod ca şi creştini, iată aici o cale sigură: prin rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui. Ori de câte ori mulţumim şi-L lăudăm pe Domnul, purtăm rod. Cu cât Îl lăudăm mai mult, cu atât purtăm mai mult rod. Cu cât purtăm mai mult rod, cu atât mai mult este glorificat Tatăl! Şi cu cât este mai mult glorificat Tatăl, cu atât se manifestă mai mult puterea Sa.

De fapt, adevăratul duh de laudă nu-i îndepărtează pe oameni, ci îi atrage. În Fapte 2.47 creştinii Îl „lăudau pe Dumnezeu şi erau plăcuţi înaintea întregului popor. Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi“. Oamenii vor să vadă realitate în Hristos. Ei nu doresc o tradiţie moartă sau o formalitate lipsită de valoare. Când Îl lăudăm pe Domnul, nu facem ceva neplăcut sau nepotrivit. Laudele către Domnul sunt frumoase, în armonie cu cerul şi plăcute lui Dumnezeu.

„Cât timp trăiesc va fi o lege gravată pe limba mea să aduc laudă ca rod pentru jertfă şi buzele mele ca un dar de jertfă. Voi face muzică iscusită cu lira şi cu harfa ca să slujesc gloriei lui Dumnezeu, şi flautul buzelor mele se va înălţa în laudă pentru legea dreptăţii Sale. Şi dimineaţa şi seara voi intra în legământul lui Dumnezeu: şi la sfârşitul lor voi recita poruncile Sale, şi cât timp vor exista ele, acolo va fi hotarul meu şi ţinta călătoriei mele.

Când am împlinit doisprezece ani, am realizat în mod solemn ce mult a plătit Domnul Isus pentru mine când Şi-a dat viaţa pentru păcatele mele şi a stat în locul meu pe cruce, ca să-mi asigure un loc în cer pentru totdeauna. Dar abia după mulţi ani, prin intervenţia blândă a soţiei mele, Duhul Sfânt a înlăturat inhibiţiile care mă opreau să-L laud pe Domnul Isus fără stânjeneală. Acum sunt fericit că pot să spun că sunt mândru de Domnul Isus Hristos. Îmi place să mă laud cu El şi să vorbesc altora despre gloriile Lui.

Un misionar în China trăia o viaţă de înfrângeri. Totul în jurul lui părea atins de tristeţe. Deşi s-a rugat multe luni pentru victorie asupra depresiei şi a descurajării, n-a primit nici un răspuns. Viaţa lui a rămas exact la fel. S-a hotărât să-şi părăsească postul şi să meargă la o staţiune din interior unde putea să stea liniştit şi să petreacă multe ore în rugăciune. Când a ajuns acolo, a fost primit în casă de un alt misionar. Pe peretele din dormitorul lui atârna acest motto: „Încearcă mulţumirea“.

Cele două cuvinte i-au atins inima şi s-a gândit în sinea lui: „M-am rugat tot acest timp şi n-am mulţumit?“ S-a oprit şi a început să-L laude pe Domnul, şi a fost ridicat mult. În loc să se ascundă ca să agonizeze în rugăciune, s-a întors imediat la băştinaşii convertiţi care-l aşteptau ca să le spună despre puterea laudei. Minunată binecuvântare a rezultat din această mărturie şi băştinaşii convertiţi au fost încurajaţi să înceapă să-L laude pe Domnul.

Dar când vrem să ne rugăm, se întâmplă adesea că vrăjmaşul ne face „conştienţi de păcat“, cu sensul acut de nevrednicie. Aceasta are un efect real de descurajare în rugăciune. Deci înainte de a face ceva pentru a ne apropia de Dumnezeu, avem porunca aceasta: „Intraţi cu laude pe porţile Lui, intraţi cu cântări în curţile Lui! Lăudaţi-L şi binecuvântaţi-I Numele! Pentru că Domnul este bun“ (Psalmul 100.4, 5). Începeţi să vă apropiaţi în mod pozitiv de minunatul şi sfântul nostru Dumnezeu, lăudându-L.

Dacă aş fi în locul celor care au suflete nemântuite printre cei dragi din familiile lor, aş lua ca pentru mine această promisiune din Fapte 16.31: „Crede în Domnul Isus Hristos şi vei fi mântuit, tu şi casa ta“. Începe să-L lauzi pe Domnul pentru mântuirea celor dragi ai tăi. Am cunoscut peste 3000 de convertiri la Hristos ca urmare a acestei practici. Oameni care au luat ca pentru ei această promisiune şi L-au lăudat pe Dumnezeu prin credinţă până au primit răspunsul şi cei dragi ai lor au venit la Domnul Hristos.

2. Lauda este secretul credinţei. Biblia spune clar că credinţa este foarte importantă în primirea vindecării, şi adevărata credinţă conţine ca element vital lauda. Când crezi cu toată inima ta că „prin rănile Lui eşti vindecat“, Îl vei lăuda pe Domnul prin credinţă, ca şi cum ai fi primit deja vindecarea. Şi Dumnezeu onorează această credinţă. Sute de oameni au dat mărturie că au fost deplin vindecaţi, spunând cu toată inima: „Mulţumesc, Doamne Isuse, prin rănile Tale sunt vindecat!“

5. Lauda este personală. Apelul Bibliei este: „Lăudaţi pe Domnul!“ Nimeni nu poate să vă substituie în acest exerciţiu. Păcătoşii nu pot să-L laude pe Domnul, pentru că ei nu au o relaţie personală cu Dumnezeu. Şi creştinii căldicei nu-L vor lăuda pe Domnul, pentru că ei nu au părtăşie cu Domnul. Ei sunt ca acei oameni din poporul Israel care, în călătoria lor prin pustiu, au încercat să păstreze mana pentru a doua zi. Şi n-au reuşit. Nici noi nu vom reuşi dacă vom încerca să trăim astăzi pe baza binecuvântărilor de ieri.

Învăţăm de asemenea să-L lăudăm pe Domnul de la sfinţii din vechime. Oamenii care laudă sunt eroii faptelor de vitejie ale Bibliei. După ce au traversat Marea Roşie, Moise i-a condus pe copiii lui Israel într-o cântare de laudă, şi Miriam cu tamburina ei a condus femeile într-un cor care răspundea. David a adus chivotul lui Dumnezeu la Ierusalim cu strigăte de laudă. Solomon a condus pe Israel în laude către Dumnezeu la dedicarea templului. Îngerii la Betleem au lăsat păstorii să audă corul lor de laudă. Când Îl lăudăm pe Domnul vom fi întotdeauna într-o companie bună.

Apoi Apocalipsa 7 vorbeşte de o mare mulţime care aducea laudă lui Dumnezeu. Cei care se simt jenaţi de aşa-numitul „zgomot excesiv“ produs de lauda către Domnul în viaţa aceasta vor trebui să se corecteze în cer, pentru că acolo zgomotul va fi „ca un glas de mulţime multă, ca vuietul unor ape multe, ca bubuitul unor tunete puternice“. Şi ce vor spune? „Aleluia!“ (Apocalipsa 19.6). Strigând aleluia aici jos înseamnă să vorbeşti dinainte minunatul limbaj ceresc. Aleluia, lăudaţi pe Domnul!

Atitudinea de recunoştinţă trebuie cultivată. „De şapte ori pe zi Te laud“ (Psalmul 119.164). Pune deoparte şapte momente din zi ca să-L lauzi pe Domnul. Aceasta va produce minuni în sufletul tău. „Mă scol la miezul nopţii să Te laud“ (Psalmul 119.62). În timpul primei săptămâni a fiecărei luni, scoală-te la miezul nopţii şi adu laudă şi mulţumire Domnului. Îţi garantez că vei avea o umblare şi o legătură mai strânsă cu Domnul Isus decât ai cunoscut vreodată!

Inventatorii ne-au dat descoperiri remarcabile şi invenţii care să facă viaţa mai uşoară şi mai fericită. Scriitorii au scris multe volume de literatură bună. Cântăreţii au fost dotaţi ca să încânte mari audienţe cu vocile lor minunate. Artiştii cu o rară iscusinţă au pictat tablouri impresionante şi noi ne minunăm de lucrarea lor. Dar nici una din marile personalităţi ale lumii nu a făcut vreodată ceva atât de măreţ ca ceea ce face un copil al lui Dumnezeu când Îl laudă, Îl înalţă şi Îl glorifică pe Domnul Isus, preaiubitul Fiu al lui Dumnezeu.

Atunci Duhul Domnului a vorbit poporului prin Iahaziel. Dumnezeu le-a spus: „Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi dinaintea acestei mari mulţimi, căci nu voi veţi lupta, ci Dumnezeu. Mâine coborâţi împotriva lor. Nu veţi avea de luptat în lupta aceasta: aşezaţi-vă, staţi acolo şi veţi vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul“ (2 Cronici 20.15-17). Aşa că, în loc de soldaţi, împăratul lui Iuda a trimis o ceată de oameni care să cânte şi să laude pe Domnul. Când au început să-L laude, cele trei armate mari au început să se lupte între ele – şi s-au luptat până au fost nimicite complet.

Un alt evanghelist cunoscut mi-a spus: „Am observat că starea spirituală a unei adunări locale se apreciază după atitudinea ei faţă de laudă. Acolo unde este cu adevărat un duh de laudă, starea spirituală este bună. Dar acolo unde nu există un duh de laudă adevărat, carnalul şi lumescul aleargă liberi printre creştini. Lauda este acea putere spirituală care aruncă afară răceala, formalitatea moartă în slujbele de închinare. Acolo unde oamenii Îl laudă pe Domnul, se văd mari binecuvântări spirituale: sufletele sunt mântuite, bolnavii sunt vindecaţi şi oamenii primesc darul Duhului Sfânt“.

În al treilea rând, veţi fi în stare să mânuiţi Sabia Duhului cu mai multă autoritate. Motivul pentru care Satan caută „să vă spele creierul“, făcându-vă să credeţi că nu puteţi memora aceste versete, este faptul că el ştie că odată echipaţi cu Sabia Duhului veţi deveni vrăjmaşi puternici pentru el. Când aveţi Cuvântul lui Dumnezeu în mintea şi inima voastră, Duhul Sfânt poate să scoată din această bancă de cunoştinţe pentru a-l înfrânge pe Satan de fiecare dată. „Luaţi … sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu“ (Efeseni 6.17).

2 Cronici 5.13,14: „Când cei ce sunau din trâmbiţe şi cei ce cântau, unindu-se într-un glas ca să mărească şi să laude pe Domnul, au sunat din trâmbiţe, chimvale şi celelalte instrumente şi au mărit pe Domnul prin aceste cuvinte: «Pentru că este bun, pentru că îndurarea Lui ţine în veci!» în clipa aceea, casa, şi anume Casa Domnului, s-a umplut cu un nor. Preoţii n-au putut să mai stea acolo ca să facă slujba, din pricina norului; pentru că gloria Domnului umpluse Casa lui Dumnezeu“.

Fratele Wunder a spus: „Părea o prostie ca israeliţii să înconjoare Ierihonul strigând, ca să vadă acele ziduri căzând. Dar ei au strigat totuşi, şi zidurile au căzut. Era ridicol ca Iosafat să pună cântăreţii să meargă înainte, cântând şi lăudând pe Dumnezeu, în faţa a trei armate mari. Dar lui Dumnezeu I-a plăcut şi le-a dat o mare victorie şi eliberare în ziua aceea. Era ciudat ca Pavel şi Sila să-L laude pe Dumnezeu la miezul nopţii în acea închisoare veche şi murdară, dar Dumnezeu a răspuns şi a trimis cutremurul şi eliberarea. Aşa că, soră, eu cred că Dumnezeu îţi va răspunde dacă vei zice «aleluia» ori de câte ori treci pe lângă frigider!“

Mai târziu, tot felul de gânduri au început să-mi vină în minte, cum ar fi: «Îţi trebuie un frigider nou; vinde maşina şi cumpără un frigider nou; du-te la vecina şi roag-o să sune un depanator; du-te la magazin şi cumpără un frigider pe credit». Cu fiecare gând de acest fel, a început să mă doară capul. M-am rugat ca, dacă este voia lui Dumnezeu să vând maşina şi să cumpăr un frigider nou, să-mi spună El unde să mă duc. Aşa că m-am îmbrăcat şi am continuat să-I mulţumesc şi să-L laud pe Dumnezeu cu voce tare. Apoi am citit Psalmii de la 26 la 30 cu voce tare şi L-am lăudat pe Dumnezeu cu mâinile ridicate, adorându-L cu adevărat şi fiind recunoscătoare, ştiind că am biruinţa Domnului Isus Hristos, indiferent cum ar fi situaţia.

„Într-o zi partea din spate a capului a început să-mi pulseze aproape de gât. Mai aveam de lucru câteva ore şi apoi trebuia să aştept nişte rude de-ale mele la aeroport. Când am ajuns la aeroport, simţeam că-mi plesneşte capul de durere. În mai multe rânduri l-am mustrat pe Satan şi L-am lăudat pe Dumnezeu. În tot acest timp durerea a continuat să crească în intensitate, cu perioade de ameţeală. Aproape că nu mai eram în stare să conduc spre casă, dar Domnul era Însoţitorul meu. Când am ajuns acasă am sunat la biserică, şi un frate drag împreună cu pastorul s-au învoit să se roage pentru vindecarea mea. Durerea nemiloasă a revenit cu şi mai mare furie. Ajunsesem la exasperare din cauza atacului neruşinat al lui Satan după ce cerusem vindecarea mea. Am găsit remediile bazate pe laudă ale fratelui Gossett şi am început să le citesc. Nu le-am citit încet; le-am citit aşa de tare că răsunau pereţii. A fost foarte dureros – cu tot zgomotul şi efortul acela! Mi-am ridicat mâinile şi am cântat tare «Eliberează-mi duhul ca să mă închin Ţie», «Aleluia» şi «Voi lăuda pe Domnul în orice vreme». Durerea ascuţită a trecut. Aleluia! Durerea a continuat să scadă până a dispărut complet şi laudele mele s-au transformat în «Mulţumesc, mulţumesc, Doamne Isuse!» Dumnezeu a locuit în mijlocul laudelor mele şi mi-a adus vindecarea. Lăudat să fie Dumnezeu, îndurarea Lui ţine în veac!“

„Eram în vacanţa de vară şi vroiam să-i vizitez pe fraţii şi surorile mele din Ontario. Când m-am dus la gara din Toronto, am aflat că mai aveam două ore şi jumătate până la plecarea trenului. Eram singură şi aşteptam, când mi-am deschis geanta şi am văzut că nu mai am portofelul. Ştiam unde îl lăsasem: la hotel, într-o cabină telefonică, unde dădusem un telefon. Mintea mea a intrat în panică, dar inima mea Îl lăuda pe Dumnezeu – ceva complet nou pentru mine. Învăţam să laud în orice împrejurare.

Ne-am sculat devreme şi-am pregătit maşina. Apoi au început problemele. Întâi o problemă cu carburatorul, apoi o problemă cu radiatorul. Apoi motorul a pornit, dar când a apăsat pe accelerator s-a oprit. Pe la ora două după-amiază, carburatorul mergea, radiatorul era reparat, dar maşina tot nu mergea. Soţul meu avea de făcut un drum de şapte ore şi era deja târziu, aşa că a spus că va duce maşina în garaj. Eu am intrat în casă şi am început să fac curat în bucătărie. Eram supărată la gândul că cel rău încerca să-l oprească pe soţul meu să plece în week-end. Atunci am strigat: «Voi, duhuri rele, în Numele Domnului Isus Hristos vă poruncesc să vă luaţi mâinile de pe maşină şi să-l lăsaţi pe soţul meu să plece!» Am auzit o voce mică spunând: «Hi, hi, n-o să meargă». Atunci am zis: «Ba o să meargă, pentru că este în Numele Domnului Isus şi tu trebuie să te supui!» În mai puţin de 5 minute soţul meu a intrat şi a spus:

Ce se întâmplase? Fiul meu fusese în acel accident îngrozitor pe motocicleta lui, mergând pe autostradă la ora 11 noaptea. Ploua aşa de tare că el şi prietenii lui a trebuit să se oprească într-un garaj şi să aştepte să mai treacă ploaia; apoi au pornit din nou, neştiind că la mică distanţă înaintea lor era o maşină oprită în mijlocul autostrăzii, fără nici un fel de lumini sau semnale de avertizare. Fiul meu mergea pe mijlocul autostrăzii, iar prietenii lui în stânga şi în dreapta lui. Prietenii lui au avut loc să ocolească maşina, dar el a lovit-o la şaizeci de mile pe oră. A avut maxilarul fracturat în trei locuri, câţiva dinţi scoşi, glezna fracturată şi o fractură craniană.

Cu puţin timp înainte de accident, Duhul Domnului mă înştiinţase că Larry avea nevoie de rugăciunile mele pentru protecţie. Apoi am aflat de accident. La spital, inima lui Larry a încetat să mai bată, dar doctorii şi asistentele s-au ocupat de el şi i-au dat adrenalină, şi inima a pornit din nou. În timpul acela eu Îl lăudam pe Dumnezeu. Vă puteţi imagina bucuria mea când am aflat că Larry trăieşte! Era în spitalul din Edson, dar Dumnezeu ştia că nu pot ajunge acolo, aşa că din nou a făcut o minune şi Larry a fost mutat la spitalul din Edmonton. În fiecare zi, pe când mergeam cu soţul meu la spital ca să-l vedem, Domnul îmi păstra credinţa tare prin lauda Lui, şi de fiecare dată vedeam o îmbunătăţire în starea lui Larry. Într-o săptămână a fost acasă şi s-a refăcut foarte bine.

În urma acestor treceri repetate prin foc, am suferit arsuri grave, extinse pe o suprafaţă de peste şaizeci şi cinci la sută din corpul meu. Până şi urechile mele mi-au fost arse complet. La vremea aceea medicina susţinea că un corp omenesc nu poate supravieţui cu arsuri mai mari de patruzeci la sută din suprafaţa lui. Dar Domnul nostru cel îndurător a găsit cu cale să-mi salveze viaţa, să-mi ofere o călătorie fantastică în lumea spirituală şi să mă înveţe să îndur durerea fizică lăudându-L pe El.

7. Laudă-L pe Domnul orice ar fi! De ce? „Ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său“ (Romani 8.28). Nu pierde planul lui Dumnezeu, lăudându-L pe Domnul numai pentru lucrurile pe care le etichetezi ca fiind „binecuvântări“. Porunca Lui este: „Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; pentru că aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi“ (1 Tesaloniceni 5.18).

SĂ DEVII PERICULOS PENTRU ÎMPĂRĂŢIA ÎNTUNERICULUI
I

"Voi, copilaşilor, sînteţi din Dumnezeu; şi i-aţi biruit, pentrucă Cel ce este în voi, este mai mare decît cel ce este în lume". (1Ioan 4:4)
Dragul meu cititor,
Ceea ce voi împărtăşi cu tine are o importanţă foarte mare pentru viaţa şi viitorul tău.
Mulţi creştini trăiesc vieţi învinse pentru că nu ştiu ce să facă altceva decât ce au făcut până acum. Ei au nenumărate eşecuri pe plan financiar, relaţional şi spiritual, dar se gândesc că trebuie să le îndure şi să pretindă că totul este în ordine cu ei, astfel că ceilalţi să nu afle cât de mult se luptă ei.
Unii cred chiar că în felul acesta ei suferă pentru Isus, tolerând una după alta situaţii copleşitoare şi descurajatoare – în inima lor cred sincer că atunci când îşi tolerează înfrângerea zilnică îl onorează prin aceasta pe Domnul Isus.
Dar ei nu pot fii mai departe de adevărul lui Dumnezeu!

Dacă tu eşti unul dintre aceşti creştini, dacă eşti de acord să tolerezi înfângerea în viaţa ta fără să reacţionezi, aceasta te va jefui pe tine şi pe familia ta de favoarea şi binecuvântările cele mai mari ale lui Dumnezeu. Chiar dacă acest adevăr este puţin cam greu de înghiţit pentru tine, el este totuşi adevărul – de care religia te-a jefuit ani de zile, pentru că religia te-a învăţat că tu eşti un nimic, că nu ai nici o valoare, că eşti un păcătos pierdut care trebuie să îşi plângă veşnic păcatele, şi care nu are nici o putere. Acestea sunt minciunile deavolului cu care a înşelat mii de oameni şi generaţii întregi. Dacă vei voii să studiezi ce are Biblia de spus, vei vedea că nu este adevărul. Tu trebuie să ajungi la un punct în viaţa ta în care să te saturi şi să spui: "Ajunge, așa nu se mai poate!"
Sunt sigur că, dacă ești creștin de ceva timp, citind în Biblie ai găsit promisiuni minunate pentru o viață victorioasă. Le iei tu pentru tine? Crezi tu că ele sunt pentru tine, sau te gândeşti că acelea sunt pentru ”oamenii buni” şi nu pentru tine? Dacă aşa stau lucrurile cu tine, atunci am un cuvânt din partea Domnului pentru tine astăzi: Dumnezeu nu te-a creat pentru o existenţă săracă şi înfrântă; El te-a creat ca să fii o expresie a vieţii Lui.

El te-a creat ca să biruieşti...chiar şi prin cele mai dificile încercări. Tocmai prin aceste împrejurări, Dumnezeu doreşte ca noi să luptăm din toate puterile şi să respingem îngrângerea. Asta nu înseamnă însă că tu nu vei avea provocări, necazuri, lupte şi împotrivire. Dimpotrivă: Isus a zis, ”În lume veţi avea necazuri...”. Nimeni să nu creadă că dacă s-a pocăit, atunci este scutit de suferinţe. Nădejdea care o avem noi este că prin toate acestea, noi suntem mai mult decât biruitori. Dar împotrivirea noastră nu este faţă de acea circumstanţă, ci este perseverenţa şi tăria noastră de a sta fermi în credinţă pe Cuvântul lui Dumnezeu. Noi ne împotrivim deavolului care se află în spatele furtunii care vine peste noi. Noi repringem înfrângerea atunci când deschidem gura şi rostim ceea ce Cuvântul lui Dumnezeu spune despre acea situaţie, în loc să rostim cuvinte de descurajare, necredinţă şi îndoială.

Apostolul Pavel ne ilustrează războiul pe care îl ducem cu lumea întunericului şi lupta pe care noi o dăm, în 2Cor 10:3-4 în felul următor:

Măcar că trăim în firea pămîntească, totuş nu ne luptăm călăuziţi de firea pămîntească. Căci armele cu cari ne luptăm noi, nu sînt supuse firii pămînteşti, ci sînt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile.

Primul lucru pe care trebuie să îl înţelegem este că există o zonă de război (o condiţie de război) în jurul nostru. Faptul că nu credem asta, nu o va face să dispară, ci ne va face vulnerabili la atacurile vicioase ale vrăşmaşului.
Mulţi oameni sunt inconştienţi faţă de planurile destructive pentru viaţa lor, ale vrăşmaşului, crezând că deavolul este doar un caracter imaginar cu coarne şi furcă roşie, mai degrabă decât o ameninţare reală.. Un studiu recent arată că că 6 oameni din 10 nu cred că deavolul este real. Dar ce e şi mai înspăimânător este că 4 din 10 creştini nu cred că el este real.

1 Petru 5:8 ne reaminteşte ce încearcă vrăşmaşul să ne facă. Staţi în (stare de) alertă , şi vegheaţi! Pentrucă protivnicul vostru, diavolul, dă tîrcoale ca un leu care răcneşte, şi caută pe cine să înghită. Împotriviţi-vă lui tari în credinţă. Observaţi faptul că nu zice că el caută pe cineva ca să îl enerveze sau să îi distrugă nervii sau să îl irite puţin, ci zice că vrea să îl devoreze (înghită). Deavolul vrea să îţi distrugă toată viaţa şi familia, deci el nu e interesant în mici şicane. Dumnezeu nu încearcă să te înspăimânte prin astfel de versete, ci să te facă vigilent, atent şi pregătit Osea 4:6 spune: Poporul meu este distrus din lipsă de cunoştinţă.

Lipsa ta de cunoştinţă cu privire la războiul spiritual poate cauza trăirea ta în înfrângere totală şi perma-nentă. Mulţi credincioşi trăiesc într-un astfel de stadiu, deşi Dumnezeu nu a intenţionat niciodată pentru credincioşi o astfel de viaţă învinsă. Nouă ne-a fost împărţită VIATA LUI CRISTOS care este VIATA CARE ÎNVINGE!

Este decizia noastră dacă folosim sau nu armele pe care Dumnezeu ni le-a lăsat.
Acest concept de a fii biruitori şi nu victime- este un concept străin chiar şi printre creştini. De când Adam şi Eva au păcătuit în grădină, omenirea a fost sclavă puterii păcatului. Dar când Isus a venit şi a murit pe cruce, a înviat şi a cucerit puterea păcatului, toţi cei ce îl primesc pe El ca Mântuitor personal obţin darul salvării (a mântuirii) pe gratis – şi ca urmare ei ies de sub stăpânirea puterii păcatului pe care Isus a cucerit-o pentru noi.
Când noi am ales să fim biruitori, noi devenim periculoşi pentru vrăşmaş. Noi ne punem în poziţia de a extinde Împărăţia lui Dumnezeu prin înfrângerea împărăţiei întunericului prin cuvintele şi acţiunile noastre.
Victoria noastră este asigurată când ne îmbrăcăm cu armura lui Dumnezeu.
În Efeseni 6:13 suntem încurajaţi ”să punem pe noi fiecare piesă din armura lui Dumnezeu”. Noi putem face asta punându-ne coiful mântuirii, cureaua adevărului, platoşa neprihănirii, şi tot ce ne-a dat Dumnezeu, dar trebuie să fim instruiţi şi cum să le folosim cu succes.

Satan nu te va lăsa în pace, şi el nu va lupta niciodată corect. El va face tot ce îi stă în putere ca să te ţină departe de planul lui Dumnezeu pentru viaţa ta. El îţi va ataca sănătatea, credinţa, finanţele, familia, şi toate relaţiile pe care le ai cu oamenii.

Tu trebuie să pui pe tine armura lui Dumnezeu ca să fii victorios în fiecare domeniu al vieţii tale. Cu alte cuvinte, nu ajunge numai să ai armura agăţată în dulapul tău spiritual – tu trebuie să te îmbraci cu ea!
Decide în inima ta azi că o să îţi echipezi viaţa cu armele pentru victorie ale lui Dumnezeu. Şi aminteşte-ţi, să trăieşti o viaţă de înfrângere nu face parte din Planul lui Dumnezeu pentru viaţa ta!
BĂTĂLIA ZILNICĂ A MINŢII
Ce am iertat eu .... am iertat pentru voi...ca să îl împiedec pe Satan de a trage foloase de la noi, căci noi nu suntem în necunoştinţă de viclenia şi intenţiile lui. (2Cor 2:10-11 NIV)

Să presupunem că primim un pachet de la un curier. După ce îl deschidem, ne uităm curioşi la ambalajul frumos şi mare pe care scrie numele nostru cu caligrafie exclusivă. Înlăuntru, invitaţia începe cu aceste cuvinte: Sunteţi invitaţi să vă delectaţi de o viaţă plină de nenorocire, mizerie, frică şi confuzie.
Care dintre noi ar spune DA la o astfel de invitaţie insultătoare? Nu căutăm noi o viaţă care să ne scutească de aşa durere şi necaz? Cu toate acestea, mulţi dintre noi aleg o astfel de viaţă. Nu printr-o alegere voită, ci uneori ne predăm – până şi numai temporar – invitaţei lui Satan. Atacurile lui sunt continue şi neobosite – deavolul este persistent! Vrăjmaşul nostru atacă minţile noastre cu orice armă are la dispoziție, în fiecare zi din viaţa noastră.

Noi suntem angajaţi într-un război tot mai violent şi care nu are sfârşit. Ne putem înarma cu toată armătura lui Dumnezeu, putem para avansul celui rău, şi putem să stăm fermi pe Cuvântul lui Dumnezeu; dar nu vom putea pune capăt definitiv acestui război. Atâta timp cât avem suflare, minţile noastre vor fii câmpul de bătălie a lui Satan.
Cele mai multe din problemele noastre au rădăcini în modele de gândire care produc problemele pe care le experimentăm. Aici este locul unde vrăjmaşul triumfă – el ne oferă la fiecare dintre noi modele de gândire greşite. Acesta nu este un truc folosit doar pentru generaţia noastră; el şi-a început înşelăciunea deja din Grădina Edenului.

Şarpele a grăit femeii: Poate fii posibil că Dumnezeu a zis, ”Să nu mâncaţi din pomul grădinii?”. Acela a fost primul atac asupra minţii omului. Eva ar fii putut mustra pe ispititor, în schimb ea a început explicaţiile. Dar şarpele a zis femeii: ”Cu siguranţă că nu veţi muri. Căci Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca, vi se vor deschide ochii şi veţi fii ca şi Dumnezeu, cunoscând diferenţa între bine şi rău, între binecuvântare şi nenorocire” (Gen 3:1-4-5).
Acesta a fost primul atac al lui Satan şi a rezultat în prima lui victorie.

Ce nu ne dăm noi seama adesea în ce priveşte ispita şi bătăliile pe care duşmanul nostru le duce împotriva noastră este că vine la noi prin înşelăciune.
Hai să zicem că el ar fii spus femeii: ”Mănâncă din fruct. Prin aceasta vei aduce nenorocire, suferinţăm frică, durere, necaz, ură, vărsare de sânge, sărăcie, moarte, dezamăgire, deznădejde şi nedreptate în lume.”

Eva s-ar fii dat înapoi cu oroare şi ar fii fugit. Dar el a păcălit-o, a minţit-o spunându-i ceva ce atrăgea urechile ei. Satan i-a promis: ”Vei fii ca şi Dumnezeu. Vei cunoaşte binele şi răul”. Ce tentant suna pentru femeie. El nu o ispitea să facă ceva rău – sau cel puţin a exprimat-o în aşa fel încât ce auzea ea suna bine.

Aceasta este întotdeauna atracţia păcatului sau momeala satanică. Ispita nu este de a face ceva rău sau de a vătăma, sau de a aduce nedreptate. Păcăleala este că cică noi vom câştiga ceva de acolo.
Ispita lui Satan a lucrat asupra Evei: ”Iar când femeia avăzut că pomul era bun, plăcut pentru mâncat, şi că era minunat la vedere, şi că era un copac de dorit pentru că avea să-l facă pe cineva înţelept, ea a luat din rodul lui şi a mâncat, şi a dat şi bărbatului ei, şi a mâncat şi el.”

Eva a pierdut prima ei bătălie a minţii, iar noi continuăm s-o luptăm de atunci.
Dar pentru că avem puterea Duhului Sfânt în noi, putem câştiga din nou şi din nou.
Efeseni 6:12:

Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.

Cum lucrează deavolul în vieţile noastre? Începe prin a ne bombarda minţile cu genuri dibaci născocite de iritaţie, neplăcere, gânduri obsesive, îndoieli, frici şi argumente. El acţionează încet şi cu atenţie, pentru că planurile bune cer timp. Foarte rar el ne atacă în minte prin asalturi sau atacuri frontale. Tot ce are nevoie Satan este o deschidere – o ocazie în care să îşi injecteze gândurile lui neevlavioase şi egoiste în minţile noastre. Dacă nu le aruncăm afară, ele vor rămâne înăuntru. Şi astfel el îşi va continua planul lui rău şi distructiv. Noi nu trebuie să dăm voie acestor gânduri negative să se instaleze în capul nostru.

Apostolul Pavel a spus: Căci armele cu care ne luptăm noi, nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile. (2Cor 10:4).
O întăritură este un domeniu din viaţa noastră în care suntem ţinuţi captivi- orice domeniu din viaţa noastră în care Satan ne încarcerează. El face aceasta prin faptul că ne face să gândim într-un anumit fel – un fel care se bazează pe minciunile care ni s-au spus1. Atâta timp cât noi credem lucruri care nu sunt adevărate, noi vom rămânea încarceraţi de aceste întărituri. Dacă vrem să ne bucurăm de libertate, atunci trebuie să învăţăm să folosim armele puternice ale lui Dumnezeu.

Care sunt minciunile pe care ţi le spune el ţie? Care sunt întăriturile care te ţin pe tine în sclavie?
Deavolul minte, de fapt el nu ştie cum să vorbească adevărul. Cuvântul Domnului este arma care combate minciunile deavolului. Noi trebuie să învăţăm cum să descoperim că mintea noastră este sub atac, este bombardată de minciunile deavolului, şi apoi să fugim la Cuvânt.

Dacă nu eşti conştient de ce fel de întărituri ai putea fii ţinut captiv, verifică ce gând dinlăuntru te face să te simţi nefericit? Apoi verifică-l comparativ cu ce spune Cuvântul lui Dumnezeu despre problema aceea. De exemplu dacă te simţi singur, neiubit, neiertat, uitat, vezi ce spune Biblia cu privire la valoarea ta ca şi copil al lui Dumnezeu. Dacă ce simţi sau ce te nelinişteşte pe tine este diferit decât ce spune Cuvântul lui Dumnezeu despre situaţia ta, atunci tu ai o întăritură în mintea ta, şi ea nu este de la Dumnezeu. Sau s-ar putea că te afli sub atac în momentul acela.

Pe măsură ce noi înţelegem cu adevărat că suntem copii ai lui Dumnezeu, vom căpăta încrederea de a folosi armele războiului nostru. Armele există la dispoziţia noastră. Noi avem doar nevoie de instructaj despre cum să le folosim, şi de îndemnul de a nu ne da bătuţi. Isus ne-a promis că va fii totdeauna cu noi (Mat 28:20). Noi putem câştiga cu armele noastre, pentru că ele sunt spirituale. Deavolul duce o bătălie carnală, firească, dar noi câştigăm, pentru că noi avem puterea lui Dumnezeu înlăuntrul nostru.

Rugăciune:
Dumnezeul biruinţei, ajută-mă să rezist înşelăciunilor deavolului care îmi atacă mintea şi care face ce este rău să-mi pară bun. Doamne Isuse, în numele Tău strig după biruinţă. Ajută-mă să pot aduce orice gând sub ascultare, şi ajută-mă să nu permit cuvintelor lui Satan să rămână în mintea mea ca să îmi fura victoria. Scump Duh Sfinte, învaţă-mă ca să înţeleg că armele războiului nostru sunt duhovniceşti, şi noi putem birui împotriva oricărui atac al deavolului. In Numele lui Isus mă rog, Amin..
PARTEA 1
ÎNARMAȚI ȘI PERICULOȘI

Mulți creștini sunt învinși în viața lor de credință pur și simplu pentru că ei nu știu că dacă ei sunt credincioși și cred în Domnul Isus Cristos, Dum nezeu le-a dat autoritate peste toate lucrările vrășmașului.

Noi nu trebuie să lăsăm deavolul să își bată joc de noi, pentru că Dumnezeu ne-a înarmat pe noi cu
Cuvântul Său, și de aceea noi constituim un pericol pentru planurile destructive ale vrășmașului.

AUTORIZAȚI

Ca și credincioși, Dumnezeu ne-a dat nouă autoritate ca să distrugem planurile vrășmașului, dar noi trebuie să învățăm cum să facem aceasta. Luca 10:19 ne spune:

V-am dat autoritate să călcați peste șerpi și peste scorpioni și v-am dat autoritate asupra întregii puteri a dușmanului - și nimic nu vă va vătăma! (București 2000).

Deși Dumnezeu ne-a dat autoritatea, depinde de noi ca noi să credem că ce spune Cuvântul este adevărat, deci să credem Cuvântul lui Dumnezeu mai mult decât credem ce spun sentimentele noastre. Dumnezeu ne-a dat nouă putere și autoritate, și chiar dacă vrășmașul are putere, el nu are autoritate decât dacă i-o dăm noi. Un lucru este să ai putere, și cu totul altceva este să ai autoritatea să o folosești.
Deși versetul acesta spune că „nimic nu vă va vătăma”, asta nu înseamnă că nimic nu va veni împotriva noastră, ci înseamnă că noi suntem mai mult decât biruitori (Rom 8:37), în toate cele care vin peste noi. Dacă noi credem cu adevărat Cuvântul lui Dumnezeu, chiar înainte de a veni vreo problemă, noi putem avea asigurarea că vom fii în stare să o biruim.

FII CONȘTIENT CÂND EȘTI ATACAT

Vrășmașul folosește multe modalități de a veni împotriva noastră. Când am început să studiez aceste lucruri, mi s-au deschis ochii larg, pentru că am fost o persoană religioasă care mergea la biserică și urma toate regulile și legile. Îl iubeam pe Dumnezeu și Îl primisem pe Domnul Isus în inima mea ca Salvator, dar totuși nu știam nimic despre cine eram eu în Cristos, sau că deavolul era real, sau că puteam să domnesc împreună cu Cristos. Din cauză că nu știam aceste adevăruri, am crezut că tot ce mi se întâmplă vine fie de la Dumnezeu, fie de la împrejurări sau oameni.A trebuit să învăț că unele din lucrurile care veneau împotriva mea veneau de fapt de la vrășmaș care încerca să mă înfrângă.
Una din metodele prin care putem fii atacați este prin aceea că credem minciuna că nu îi suntem pe plac lui Dumnezeu. Echipa mea de televiziuna a luat camera într-o zi și a întrebat oamenii de pe strada: „Dacă ai putea să îi pui lui Dumnezeu orice întrebare ai vrea, care ar fii aceea?” Unul din cele mai des întâlnite răspunsuri au fost: „ Cum pot să știu dacă fac destul pentru Dumnezeu?” Se pare că una din preocupările principale ale oamenilor este dacă îi sunt pe plac lui Dumnezeu sau nu.

Un alt mod prin care noi putem fii atacați este prin gânduri negative și descurajatoare. Putem fii siguri că dacă simțim vreunul din acestea, ele nu vin de la Dumnezeu. Dacă simți că nu mai este nici o speranță pentru tine, sau dacă te concentrezi la ce este rău în jurul tău, sau ce este rău cu privire la alți oameni, atunci să știi că TE AFLII SUB ATAC. Deavolul vrea ca tu să te concentrezi la ce nu e în ordine la oamenii din viața ta, la ce nu îți place la ei, la ce nu fac ei pentru tine și la ce nu îți dau. Pe de altă parte, Dumnezeu vrea să credem tot ce este mai bun, tot ce este mai frumos. Când noi ne concentrăm asupra acestor lucruri, atunci noi avem autoritate să ne rugăm pentru lucrurile care nu sunt bune sau drepte, și să Îl invităm pe Dumnezeu să se implice și să facă ceva cu privire la ele.
Acestea sunt numai câteva din modurile în care vrășmașul vine împotriva noastră. Dar mai înainte ca noi să putem exercita autoritate împotriva lui, noi trebuie să fim în stare să îl recunoaștem.

IA-ȚI LOCUL CE ÎȚI APARȚINE

Ca și credincioși în Isus Cristos, tu și cu mine avem autoritate. Nu știu ce ai tu de spus la aceasta, dar mie îmi place să am autoritate, și nu îmi place slăbiciunea și nu îmi place să mă comport ca un plângăreț. Mai mult, nu îmi place gândul că cineva se află tot timpul sub o povoară și dat deoparte, înfânt. De aceea doresc să ajut pe oameni învățându-i cum să își ia locul lor de autoritate. Deci, cum începem să luăm acest loc?

Prin rostirea Cuvântului lui Dumnezeu, mai degrabă decât să vorbim despre situația noastră. ( Mai târziu voi scrie o listă cu versetele care se pot rosti în timul ”războiului”, Octavia).
Prin alegerea voită a proclamării Cuvântului lui Dumnezeu în loc să spunem ce simțim și ce gândim.

Când am început în mod serios să fiu o studentă al Cuvântului lui Dumnezeu, nu aveam pe atunci nici o înțelegere despre realitatea faptului cine sunt eu în Cristos. Atunci am învățat că, atunci când l-am primit pe Cristos ca Salvator al meu personal, atunci eu am fost de fapt făcută neprihănirea lui Dumnezeu prin sângele lui Isus. Asta însemna că acum eu eram îndreptățită, justificată și în relație bună cu Dumnezeu, și de aceea nu mai trebuia să mă simt vinovată sau să mă simt rău cu privire la mine tot timpul. Mai însemna de asemenea că mi s-a dat autoritate asupra vrăjmașului în Numele lui Isus, și că aveam sâgele lui Isus să mă curățească și să mă protejeze.

CINE ESTE DUŞMANUL NOSTRU?

Efeseni 6:12 ne spune clar:

Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.

Tu nu ai de-a face cu OMUL care te duşmăneşte sau te ispiteşte. În spatele lui se află un duh, iar Biblia ne spune că duşmanul nostru nu este din carne şi sânge, ci este deavolul şi demonii lui. Noi îi biruim dacă ştim cum să FOLOSIM CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU.

PARTEA 2.
AUTORITATEA CREDINCIOSULUI ȘI RĂZBOIUL SPIRITUAL

De unde avem noi noțiunea de „autoritate”?

Cristos ne-a dat nouă, bisericii, PUTERE și AUTORITATE peste puterea deavolului. Vedem asta în versetul din Luca 10:19 amintit mai sus:

V-am dat autoritate să călcați peste șerpi și peste scorpioni și v-am dat autoritate asupra întregii puteri a dușmanului - și nimic nu vă va vătăma! (București 2000).

Unde se pomenește în Biblie despre un „război spiritual„?

2Cor 10:3-4: Noi, deși trăim în lume, nu ne luptăm în conformitate cu standardele acestei lumi,
pentru că armele noastre de luptă nu sunt ale acestei lumi, ci sunt armele puternice ale lui Dumnezeu, prin care dărâmăm fortărețe;

Efes.6:11 : Îmbrăcați toată armura pe care v-o dă Dumnezeu, ca să puteți rezista uneltirilor Diavolului.

1Tim 6:12: Luptă-te lupta cea bună a credinței...

1Petru 5:8: Disciplinați-vă! Vegheați! Dușmanul vostru, Diavolul, umblă încoace și încolo, ca un leu care rage, căutând pe cineva să înghită!

Din aceste texte rezultă că există un război real, și că există o parte a noastră pe care trebuie s-o facem în această luptă.

Tu trebuie să iei autoritatea asupra deavolului. Luca 11:21-22 spune:

Când un om puternic, pe deplin înarmat, își păzește locuința, atunci lucrurile lui sunt în siguranță. Dar când îl atacă unul și mai puternic și-l biruiește, atunci îi ia toate armele și armura pe care el s-a bazat și împarte prada luată de la el..
Dacă tu nu iei autoritatea asupra deavolului, atunci el o va lua peste tine, pentru că el a venit ca să ucidă, să fure și să prăpădească. (Ioan 10:10). Tu ești autorizat să îl legi, în acord cu Cuvântul lui Dumnezeu din Matei 18:18: Adevărat vă spun, că orice veţi lega pe pămînt, va fi legat în cer; şi orice veţi deslega pe pămînt, va fi deslegat în cer.

De ce trebuie noi să ducem un război spiritual?
Istoria Universală
Aşa după cum citim în Ps. 8, Dumnezeu l-a creat pe om şi l-a încoronat cu glorie şi onoare (v.5). Apoi psalmul ne spune ce însemna această onoare. Acea onoare era stăpânirea pe care omul a primit-o peste toate lucrările mâinilor lui Dumnezeu. Actul de dezonoare a lui Adam a dat stăpânirea lui Satan; dar el pierdut mai mult decât numai stăpânirea peste toate lucrările mâinilor lui Dumnezeu, el a pierdut viaţa lui Dumnezeu care se afla în duhul lui. (a omului). Dumnezeu i-a zis, ”În ziua în care vei mânca, vei muri cu siguranţă”. Dar trupul fizic al lui Adam nu a căzut jos mort în acea zi. Duhul lui şi-a pierdut viaţa în acea zi. S-a separat de Dumnezeu. Trupul lui a mai trăit 930 de ani.
În Evrei 2 citim că Isus a fost încoronat cu glorie şi onoare. Toate lucrurile i-au fost supuse Lui. Asta include înseşi viaţa. El a recâştigat ceea ce a pierdut Adam.

Nici un om în sine însuşi nu are autoritate asupra lui Dumnezeu sau asupra a ceea ce îi aparţine Lui. El are autoritatea, şi El a dat-o şi în cer şi pe pământ lui Isus.
Unii oameni se enervează atunci când noi vorbim despre autoritatea credinciosului. Nu înţeleg de ce. Oamenii lui Dumnezeu ar trebui să fie flămânzi după aflarea adevărurilor cu privire la drepturile şi responsabilităţile lor.
Până acum ar trebui să ne fie clar că Dumnezeu nu va face totul în viaţa aceasta pentru noi. De ce? Pentru că cele mai multe lucruri se află în dimensiunea noastră de autoritate şi responsabilitate.
Unul din primele lucruri pe care Isus le-a făcut după ce a fost înviat din morţi a fost să onoreze Biserica prin a o încorona din nou cu glorie şi onoare. În Matei 28 El a zis că toată puterea şi toată autoritatea i-a fost dată în cer şi pe pământ. El a poruncit urmaşilor Lui să se ducă în toată lumea şi să lucreze în Numele Lui. Ce autoritat mai mare decât aceasta există? Numele Lui este mai presus decât orice nume care se poate numi, în ceruri, pe pământ şi sub pământ (Efes 1:21; Fil 2:9,10).
Apoi ne-a dat nouă armura Sa completă. Ne-a spus să primim Duhul Său cel sfânt şi să-i fim martori în toată lumea.Noi trebuie să facem ce El face, să zicem ce El zice, şi să acţionăm aşa cum El acţionează. Ne-a primis că va fii cu noi pînă la sfârşitul veacurilor. Deavolul va fugi de la noi, dar nu dacă nu ne exercităm puterea, autoritatea şi stăpânirea dată de Dumnezeu , care sunt ale noastre ca fii şi fiice ale Dumnezeului Celui Pera Înalt. Nu va fugi dacă nu avem voinţa să apăsăm trăgaciul credinţei care ne permite să folosim armele spirituale pe care Dumnezeu ni le-a dat.
Autoritatea noastă nu se bazează pe tăria sau puterea noastră. Ea se bazează pe Cuvântul lui Dumnezeu. Lasă Cuvântul să lupte luptele Sale. Dumnezeu ne-a onorat cu autoritatea de a folosi Cuvântul Său, ştiind că atunci când noi facem asta, El îşi va onora Cuvântul.
Noi trebuie să cunoaștem lucrarea de răscumpărare pe care Isus a făcut-o pentru noi și ce implicații are ea.
Când Isus ne-a răscumpărat, noi am intrat înapoi în dreptul de stăpânire. Isus a restaurat, restabilit, reparat ceea ce a stricat omul în grădina Edenului. Dar cum intrăm și cum activăm dreptul nostru de stăpânire și de autoritate? Este 1: prin faptul că devii copil al lui Dumnezeu; 2 - prin credință.

Ce faci când te aflii sub atac:
Nu uita CINE EȘTI ÎN CRISTOS!
Tu ai valoare înaintea lui Dumnezeu, eşti foarte preţuit şi iubit, dar toată vrednicia ta este numai din cauza lui Isus. Dumnezeu te vede ÎN ISUS; în mod legitim înaintea feţei lui Dumnezeu tu eşti în Cristos. Mântuirea ta este în Cristos. Biruinţa ta este în Cristos. El este viaţa ta. Tot ce se leagă de viaţa spirituală este ÎN ISUS.Tu ai primit autoritate și putere și tu poți învinge. Deavolul NU ARE AUTORITATE, ci el este ilegal pe teritoriul tău, de aceea tu ai tot dreptul să îl scoți afară. Faptul că tu ai autoritatea, nu îl împiedică pe vrășmaș să vină să se amestece în treburile tale. Adu-ți aminte ce spune Biblia despre tine, deci care este identitatea ta în Cristos. Satan a atacat și identitatea lui Isus ( vezi Luca 4), dar El știa cine este și încotro se duce. De aceea este important ca și tu să ȘTII cine ești în Cristos, ca să poți sta în picioare în ziua atacului.

Când tu îți cunoști drepturile și identitatea ta ca și copil al lui Dumnezeu, atunci tu ești înarmat și periculos pentru tabăra vrăjmașului. El știe asta și de aceea încearcă să ascună aceste lucruri de cei credincioși.

Unde găsesc în Biblie faptul că credinciosul are autoritatea?
Autoritatea credinciosului este întâlnită numai în Noul Testament. Noi avem un Legământ cu mult mai bun decât cel al poporului Israel.
Domnul ne-a încredințat nouă bisericii autoritatea.
Găsim în Noul Testament următoarele versete care vorbesc despre autoritatea credinciosului (înafara celui citat deja):

Matei 12:29 : Nimeni nu poate să spargă casa unui om puternic și să-i fure lucrurile decât după ce l-a legat! Abia atunci îi poate jefui casa.

Matei 16:19: Îți voi da cheile Împărăției cerurilor - și ceea ce vei lega pe pământ va fi legat în ceruri, iar ceea ce vei dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri."

Matei 28:18-19: Isus S-a apropiat de ei și le-a vorbit astfel: "Dumnezeu Mi-a dat toată autoritatea în ceruri și pe pământ.
Așadar, mergeți la oamenii din toate națiunile și faceți-i ucenicii Mei: botezați-i în Numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt

Efeseni 1:20-22;2:6: și care este nemărginita mărime a puterii Lui pentru noi, care credem: aceeași lucrare a marii Lui puteri pe care a folosit-o atunci când L-a înviat pe Cristos din morți și L-a așezat la dreapta Lui în locurile cerești, deasupra tuturor conducătorilor, autorităților, puterilor, domniilor și a oricărui nume dat, nu doar în acest veac, ci și în cel viitor. A pus toate lucrurile la picioarele Lui și L-a făcut cap peste toate lucrurile, pentru Biserică...El ne-a înviat împreună cu El și ne-a așezat împreună cu El în locurile cerești, în Cristos Isus.

Iacob 4:7: De aceea, supuneți-vă lui Dumnezeu! Împotriviți-vă Diavolului și el va fugi de la voi! (Subiectul subânţeles aici este: voi).

Matei 18:18 : Adevărat vă spun, că orice veţi lega pe pămînt, va fi legat în cer; şi orice veţi deslega pe pămînt, va fi deslegat în cer.
Marcu 16:15-20: Apoi le-a zis: "Duceți-vă în toată lumea și predicați-le tuturor Evanghelia!
Cel care va crede și va fi botezat va fi salvat, iar cel care nu va crede va fi condamnat.
Semnele care-i vor însoți pe cei care cred sunt următoarele: pe baza Numelui Meu vor scoate demoni, vor vorbi în limbi noi,
nici o otravă aducătoare de moarte nu-i va vătăma, își vor pune mâinile peste cei bolnavi, iar aceștia se vor face bine."
Așadar, după ce le-a vorbit, Domnul Isus a fost luat sus în ceruri și S-a așezat la dreapta lui Dumnezeu.

Ioan 20:23: Celor cărora le veți ierta păcatele, vor fi iertate, iar celor cărora le veți ține, vor fi ținute.

Ps 8:6: I-ai dat stăpînire peste lucrurile mînilor Tale, toate le-ai pus supt picioarele lui

Fapte 26:18: Te-am ales din poporul tău și dintre națiuni - la care te trimit să le deschizi ochii ca să se întoarcă de la întuneric la lumină și de sub autoritatea lui Satan la Dumnezeu, astfel încât, prin credința în Mine, să primească iertarea pentru vina păcatelor lor și un loc între cei care sunt sfințiți.
Versetul din Luca 10:19 spune în Biblia Amplificată: V-am dat PUTERE şi AUTORITATE.....
Chiar dacă în traducerea Cornelescu nu avem versiunea asta, noi tot trebuie să fim fermi pe convingerea că Domnul ne-a dat şi puterea împreună cu autoritatea. Noi nu trebuie să mergem la război în puterea noastră, ci în puterea Lui. Următoarele versete susţin acest adevăr:

Ps 68:35: Ce înfricoşat eşti, Dumnezeule, din locaşul Tău cel sfînt! Dumnezeul lui Israel dă poporului Său tărie şi mare putere. Binecuvîntat să fie Dumnezeu.

Isaia 35:3-4: Întăriţi mînile slăbănogite, şi întăriţi genunchii cari se clatină. Spuneţi celor slabi de inimă: ,Fiţi tari, şi nu vă temeţi! Iată Dumnezeul vostru, răzbunarea va veni, răsplătirea lui Dumnezeu; El însuş va veni, şi vă va mîntui.``

Isaia 40:29,31: El dă tărie celui obosit, şi măreşte puterea celui ce cade în leşin
...dar ceice se încred în Domnul îşi înoiesc puterea, ei sboară ca vulturii; aleargă şi nu obosesc, umblă, şi nu ostenesc.``

Habacuc 3:17-19: Căci chiar dacă smochinul nu va înflori, viţa nu va da niciun rod, rodul măslinului va lipsi, şi cîmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule, şi nu vor mai fi boi în grajduri,...Domnul Dumnezeul este tăria mea; El îmi face picioarele ca ale cerbilor, şi mă face să merg pe înălţimile mele. -Către mai marele cîntăreţilor.

De ce avem noi nevoie de putere dacă nu avem de dus o luptă? Dumnezeu nu risipește nici un har, deci dacă ne dă tărie, înseamnă că avem nevoie de ea. El ne dă puterea Duhului Sfânt în scopul acesta:

2 Tim 1:7: Căci Dumnezeu nu ne -a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de înțelepciune.

Fapte 1:8: Voi, însă, veți primi putere atunci când va veni peste voi Duhul Sfânt - și-Mi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până la marginile pământului."

Care sunt armele cu care noi trebuie să luptăm?

Credința nu este pentru slăbănogi și plângăcioși. Când îţi plîngi de milă, tu eşti o pradă uşoară pentru deavol, pentru că el ştie atunci să tu nu eşti înarmat cu Cuvântul. Dacă îţi aminteşti căci Cuvântul spune că eşti mai mult decât un biruitor în Cristos, nu vei sta în deznădejde.Tu ești chemat să fii un războinic, de aceea ți s-au dat arme:

2 Cor 6:7 spune: ...în cuvântul adevărului, în puterea lui Dumnezeu, având dreptatea ca arma noastră de atac și apărare. Trad. Cornelescu: în cuvîntul adevărului, prin puterea lui Dumnezeu, prin armele de lovire şi de apărare, pe cari le dă neprihănirea.

Psalmul 94:4 : ...căci scut şi pavăză este credincioşia Lui. Traducerea KJV spune: Adevărul Lui este scutul şi armura mea.

2Sam 22:31-33: Căile lui Dumnezeu sînt desăvîrşite, cuvîntul Domnului este curăţit; El este un scut pentru toţi cei ce caută adăpost în El. Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul? Şi cine este o stîncă, afară de Dumnezeul nostru? Dumnezeu este cetăţuia mea cea tare, şi El mă călăuzeşte pe calea cea dreaptă.
Cuvântul lui Dumnezeu este arma cu care tu trebuie să vii împotriva deavolului. Nimic nu este aşa de efectiv în lupta împotriva celui rău ca Cuvântul: El este Sabia Duhului.
Mulţi însă nu ştiu cum să o folosească. De exemplu dacă eşti bolnav, tu iei sabia duhului şi SPUI: Prin ranele Lui Isus am fost tămăduit. Dacă eşti sărac poţi să spui: ”Binecuvîntarea Domnului îmbogăţeşte si nu lasă să fie urmată de nici o nenorocire”(Prov..10:22). ”Dumnezeu îmi dă putere să îmi câştig aceste bogăţii ca să-şi întărească legămîntul” (Deut 8:17-18). Dacă eşti în încercare, poţi să spui: ”De multe necazuri are parte cel neprihănit dar Domnul îl scapă totdeauna din ele” (Ps.34:19).
Tu te duci la Cuvânt după ”amuniţie”. Nu merge la război fără amuniţie!
Tu nu poți să îți pui armura „în cui” și să te pui pe genunchi și să te rogi ca Dumnezeu să facă totul. Există un scop pentru care Dumnezeu ți-a pus o armură la dispoziție.

În orice luptă există strategii de luptă. Strategia ta ți-o va descoperi Domnul atunci când stai pe genunchi, dar după aceea tu trebuie să faci ce ți-a spus El. (Căci prin măsuri chibzuite cîştigi bătălia, şi prin marele număr al sfetnicilor ai biruinţa. Prov 24:6).
Uneori trebuie să stai numai în laudă și închinare așa cum a făcut Iosafat, și Domnul îți va spune „Domnul se va lupta pentru tine”. Dar alte ori va trebui să pui mâna „prin forță” pe ceea ce ți s-a furat. De exemplu dacă deavolul ți-a „furat” copiii, tu trebuie să mergi în tabăra inamică prin autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu și să legi forțele întunericului și apoi să îți revendici înapoi copiii cerând Sângele lui Isus peste ei. Cum se face asta în mod concret? Prin cuvintele gurii tale. (La sfârșitul studiului urmează o listă cu mărturisiri, rugăciuni, declarații de credință pe care le poți face când te afli sub atac). Aici o să-ţi dau un verset foarte bun pe care tu poţi să stai în lupta pentru copiii tăi:

Isaia 49:24-25: ,,Se poate lua prada celui puternic? Şi poate să scape cel prins din prinsoare?
Da, zice Domnul, prada celui puternic îi va fi luată, şi cel prins de asupritor va scăpa; căci Eu voi lupta împotriva vrăjmaşilor tăi, şi voi scăpa pe fiii tăi.

Cum faci război spiritual?

Când tu iei autoritatea asupra vrăjmașului, tu trebuie să SPUI ceva. Tu NU POȚI FACE RĂZBOI SPIRITUAL CU GURA ÎNCHISĂ. Biblia ne spune:

Isaia 49:9: să spui prinşilor de război: ,Ieşiţi!` şi celor ce sînt în întunerec: ,Arătaţi-vă.` Ei vor paşte pe drumuri şi vor găsi locuri de păşune pe toate coastele.

Isaia 42:22: Şi totuş poporul acesta este un popor prădat şi jăfuit! Toţi zac înlănţuiţi în peşteri, şi înfundaţi în temniţe. Sînt lăsaţi de pradă, şi nimeni nu -i scapă! Jăfuiţi, şi nimeni nu zice: ,Dă înapoi!`
Deut.33:27-29: Dumnezeul cel vecinic este un loc de adăpost, Şi subt braţele Lui cele vecinice este un loc de scăpare. El a izgonit pe vrăjmaş dinaintea ta, Şi a zis: ,,Nimiceşte -l.``
O cunoştinţă de a mea spune, tu nu îl poţi învinge pe Goliat cu gura închisă. Noi toţi avem duşmani, sau uriaşi în vieţile noastre care trebuiesc învinşi. 1 Sam 17:42-48 ne spune că atunci cînd David se pregătea să se lupte cu uriaşul Goliat, el a fugit spre el declarînd cu voce tare ceea ce credea el că va fii rezultatul final al bătăliei.

David a zis Filisteanului: "Tu vii împotriva mea cu sabie, cu suliţă şi cu pavăză; iar eu vin împotriva ta în Numele Domnului oştirilor, în Numele Dumnezeului oştirii lui Israel, pe care ai ocărît-o. Astăzi Domnul te va da în mînile mele, te voi doborî, şi-ţi voi tăia capul; astăzi voi da stîrvurile taberii Filstenilor păsărilor cerului şi fiarelor pămîntului. Şi tot pămîntul va şti că Israel are un Dumnezeu.

Putem vedea uşor din exemplul lui David cum să ne adresăm vrăjmaşilor cu care avem de-a face în propriile noastre vieţi. Noi trebuie să deschidem gura şi să vorbim Cuvântul lui Dumnezeu.
El a profeţit rezultatul final încă de la începutul evenimentului. Dumnezeu face acelaşi lucru în acord cu Cuvântul Lui.

"Aduceţi-vă aminte de cele petrecute în vremile străbune; căci Eu sînt Dumnezeu, şi nu este altul, Eu sînt Dumnezeu, şi nu este niciunul ca Mine.
10. Eu am vestit dela început ce are să se întîmple şi cu mult înainte ce nu este încă împlinit. Eu zic: ,Hotărîrile Mele vor rămînea în picioare, şi Îmi voi aduce la îndeplinire toată voia Mea.(Isaia 46:9-10).

Ai auzit toate aceste lucruri pe cari le vezi acum! Şi nu vreţi să le mărturisiţi acum?... De acum, îţi vestesc lucruri noi, ascunse, necunoscute de tine.
Ele se fac în timpul de faţă, ...[sunt chemate în existenţă de cuvîntul profetic]. (Isaia 48:6-7)

Este foarte important: când tu vorbești Cuvântul lui Dumnezeu, acesta ucide pe vrășmaș:

Apoc 19:13,15,21: Era îmbrăcat cu o haină muiată în sînge. Numele Lui este: ,,Cuvîntul lui Dumnezeu.`` Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită, ca să lovească Neamurile cu ea, pe cari le va cîrmui cu un toiag de fer. Şi va călca cu picioarele teascul vinului mîniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu.
21Iar ceilalţi au fost ucişi cu sabia, care ieşea din gura Celui ce şedea călare pe cal.

Ca să poţi face război spiritual tu trebuie să fii îmbrăcat cu Duhul Sfânt. Ghedeon a fost ales de Domnul ca să poarte nişte victorii copleşitoare, dar înainte de a fii îmbrăcat de Domnul, el a fost un fricos. Diferenţa o face Duhul Sfânt în noi, şi nu iscusinţt noastră. Vezi Judecători 6:34, 12,14.

Cum facem noi război cu deavolul? Prin vorbire și mărturisire: când descurajarea, frica, depresia vin să te atace, tu trebuie să îți deschizi gura și să comanzi: „În Numele lui Isus Cristos îți comand să pleci!”. Sau poți să poruncești: „ În Numele lui Isus Cristos îți poruncesc să ieși afară!”. Sau: ”Nu te primesc!” Apoi tu trebuie să crezi că ce ai spus se va face, pentru că ai cerut Numele lui Isus. Tu nu trebuie să stai să vezi dacă se întâmplă aceasta, ci trebuie să crezi și apoi să te duci mai departe la treburile tale. Există legi spirituale de care demonii trebuie să asculte.
Deavolul este un înșelător; el te va înșela prin gândurile pe care ți le aduce (minciuni), și dacă tu crezi o minciună, atunci tu ești amăgit, ești o pradă ușoară.

Cum lupţi când bătălia o duci împotriva ta însuţi?
Adesea lupta este împotriva propriei tale firi. Noi am moștenit cu toții natura lui Adam, natura fiiri pământești – cum o numește Biblia. Ea nu este născută din nou atunci când noi primim pe Isus în inimă, ci duhul nostru este născut din nou. Domnul ne învață că firea nu poate fii îmbunătățită, răscumpărată, spălată sau cîrpită: ea trebuie răstignită. Cei mai mulți creștini nu înțeleg asta și ei rămân la stadiul de prunci născuți din nou care se hrănesc cu lapte vremi de zeci de ani, fără să facă nici o creștere spirituală, fărîă să aducă vreun rod, spre marea bucurie a lui Satan și spre dezamăgirea Domnului, care a pregătit o mulțime de muncă în câmpul Evangheliei pentru credincios, dar pe care el credinciosul nu o poate îndeplini cu succes fără să fie matur.

În continuare urmează cîteva versete pentru meditat, în situația în care lupta ta este împotriva fiir tale: poftă, mânie, depresie, frică, descurajare, necredință, invidie, iuțime, s.a

Rom 7:23-25: ...dar în mădularele mele văd o altă lege, care este împotriva legii din mintea mea, făcându-mă prizonier al legii păcatului, care este în mădularele mele.
Ce om nenorocit sunt! Cine mă va elibera din acest trup care-mi aduce moartea?!
Îi mulțumesc însă lui Dumnezeu, prin Isus Cristos, Domnul nostru! Astfel, cu mintea mea sunt sclav al Legii lui Dumnezeu, dar cu natura mea păcătoasă sunt sclav al legii păcatului

2Cor 10:3-4: Noi, deși trăim în lume, nu ne luptăm în conformitate cu standardele acestei lumi,
pentru că armele noastre de luptă nu sunt ale acestei lumi, ci sunt armele puternice ale lui Dumnezeu, prin care dărâmăm fortărețe; noi distrugem argumentele false,
orice obstacol mândru care se ridică împotriva cunoașterii lui Dumnezeu, și luăm rob orice gând și-l facem să asculte de Cristos.

1Petru 2:11-12(Ampl) Iubiților, vă îndemn - ca pe niște străini și locuitori temporari - să fugiți de poftele naturii păcătoase care se luptă împotriva sufletului! (Să vă abțineți de la nevoile senzuale (dorințele rele, pasiunile cărnii, natura ta josnică) care fac război cu sufletul vostru.

Isus a biruit pe deavol pentru tine; puterea demonilor este frântă în ceea ce te privește pe tine.
Apoc.1:17-18: Când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui, ca mort. El Și-a pus peste mine mâna dreaptă și mi-a zis: "Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă, Cel viu! Am fost mort, dar acum sunt viu pentru totdeauna! Eu am cheile morții și ale locuinței morților.
Evrei 2:14-15: Așadar, întrucât copiii sunt ființe umane, El a devenit asemănător cu ei, pentru ca, prin moarte, să-l distrugă pe cel care are puterea morții, care este Diavolul, și să-i elibereze pe cei care toată viața lor erau ținuți în sclavie prin frica de moarte.

Col 2:14-15: ...iar înregistrarea datoriilor noastre, care, cu regulile ei, ne stătea împotrivă, a fost ștearsă, dată la o parte, fiind pironită pe cruce, A dezbrăcat de putere stăpânirile și autoritățile și a făcut din ele un spectacol public, triumfând asupra lor prin cruce.

Acestea sunt dovezi de necontestat a faptului că Dumnezeu a biruit puterea deavolului prin moartea lui Isus pe cruce.

Ce fac când am fost rănită în luptă, și deocamdată nu văd nici o schimbare în situația mea?

-Fac același lucru pe care l-aș face și dacă aș fii rănită în carne (sau un soldat este rănit în luptă): iau medicament, pun balsam pe rană și apoi aștept vindecarea. Este voie să plângi. Nu înseamnă că dacă plângi ești biruit sau ești terminat. Și Iov și-a exprimat gândurile înaintea lui Dumnezeu.
-Fac același lucru constructiv pe care l-am făcut și înainte de lovitură. Nu uita că deavolul încearcă să te oprească să lucrezi pentru împărăția lui Dumnezeu, și să te îndoiești de credincioșia lui Dumnezeu. Când lucrurile nu merg după planurile tale, spune: „ Când nu înțeleg, mă încred în Dumnezeu. Când nu am nici un răspuns, tot mă încred în Dumnezeu”.
Când eşti rănită în luptă, STAI ŞI AŞTEAPTĂ împlinirea promisiunilor lui Dumnezeu pe care te bazezi.

Naum 1:7: Domnul este bun, El este un loc de scăpare în ziua necazului; şi cunoaşte pe cei ce se încred în El.

1Tim 4:10: pentru aceasta trudim și luptăm, pentru că ne-am pus speranța în Dumnezeul cel viu, care este Salvatorul tuturor oamenilor, mai ales al celor credincioși

Prov 3:5-8: Încrede-te în Domnul din toată inima ta, şi nu te bizui pe înţelepciunea ta!
Recunoaşte -L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.
Nu te socoti singur înţelept; teme-te de Domnul, şi abate-te de la rău!
Aceasta va aduce sănătate trupului tău, şi răcorire oaselor tale.

Prov 29:25: Frica de oameni este o cursă, dar cel ce se încrede în Domnul n'are dece să se teamă

Isaia 30:15: Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu, Sfîntul lui Israel: ,,În linişte şi odihnă va fi mîntuirea voastră, în seninătate şi încredere va fi tăria voastră...

Iov 13:15 (engl): Though he slay me, yet will I trust in him. Chiar dacă mă va ucide, totuși mă voi încrede în El.

Unul din cele mai mari teste ale credinței tale (1Petru 1:7) este testul timpului și apoi testul în situațiile când nu înțelegi de ce se întâmplă așa. Avram este unul din personajele Bibliei care a trebuit să treacă testul timpului înainte de a vedeaîmplinită promisiunea lui Dumnezeu.
Tu dovedeşti că eşti în credinţă atunci când te încrezi în Dumnezeu!

Ce fac când răspunsul (izbăbirea) întârzie să vină?

-Aștept . Nu încerc să Îl ajut pe Dumnezeu ca să își împlinească promisiunea.
Osea 12:6 (engl) spune: Tu dar, întoarce-te la Dumnezeul tău, păstrează bunătatea şi iubirea, şi așteaptă-L totdeauna pe Dumnezeul tău.

Isaia 49:23: Te vor hrăni împăraţi, şi împărătesele lor te vor alăpta. Se vor închina cu faţa la pămînt înaintea ta, şi vor linge ţărîna de pe picioarele tale, ca să ştii că Eu sînt Domnul, şi că ceice nădăjduiesc în Mine nu vor fi daţi de ruşine.``(Versiunea Kimh James:”...nu vor fii ruşinaţi acei ce Mă aşteaptă pe Mine.”)

-Continui să cred chiar și atunci când mă doare.
Credința ta nu crește ascultând casete cu predici; așa se hrănește numai. Ea crește folosind-o, exersând-o.
Eu îmi folosesc credinţa atunci când în mijlocul necazului eu declar cu gura ceea ce Cuvântul lui Dumnezeu spune despre situaţia mea, şi nu ceea ce simt sau cred eu. Din abundenţa inimii vorbeşte gura. Daca inima ţi-e plină de descurajare şi îndoială, atunci înseamnă că asta vei vorbi când vei deschide gura, şi înseamnă că nu ai petrecut timp cu Dumnezeu şi nu te-ai hrănit din cuvântul Lui. ”Veţi cunoaşte adevărul (Cuvântul Tău este adevărul) şi adevărul vă va face liberi.”
Credința noastră este testată fie că ne place nouă fie că nu. (1Petru 1:7 Ampl.: Pentru dovedirea autenticității credinței voastre (care este mult mai valoroasă decât aurul, care, deși pieritor, este testat prin foc), pentru ca astfel să aducă laudă, glorie și onoare atunci când Isus Cristos va fi revelat).

-Mă rog în limbi (Rom 8:26; Iuda v.20)
-Mă rog și nu mă las ( Luca 18:1; 1Tes 5:17; Efes 6:13)
-Dublez timpul de citire a Bibliei și de Mărturisire a Cuvântului. Mărturisirea este o practică neobişnuită la credincioşii penticostali; singura mărturisire pe care o cunosc ei este mărturisirea păcatelor, şi mărturisirea credinţei la cei ce nu cunosc mântuirea. Mai este o latură a mărturisirii, pe care noi trebuie să o învăţăm dacă dorim să avem succes în războiul spiritual. Aceasta este declararea sau proclamarea cu voce tare a Cuvântului lui Dumnezeu. De exemplu rosteşti versetele de vindecare atunci când eşti atacat de boală. Sau rosteşti capitolul 13 din 1 Corinteni despre dragoste, atunci când te duşmăneşte cineva. Aceasta este prin credinţă, deci se ridică deasupra simțurilor noastre. Tu nu aştepţi pînă SIMŢI că este aşa , ca să poţi să spui. Noi nu trăim prim vedere (simţ) ci prin credinţă. La fel este cu iertarea unui duşman, sau cu primirea dragostei lui Dumnezeu în inima ta.

Ce fac după ce am legat puterile întunericului și mi se pare că nu vor să plece?

-Rămân tare în credință. Nu aștept vreo manifestare fizică înainte de a putea crede. Amintește-ți că Isus a blestemat smochinul, dar în ziua aceea nu s-a văzut nici o schimbare, ci a doua zi. Cuvintele pline de credință vor lucra mai întâi la rădăcina problemei, și poate abia mai târziu vei vedea schimbări.
-Verific „Blocajele” credinței. Pentru ca credința noastră să funcționeze, noi trebuie să împlinim două condiții de bază: să umblăm în dragoste (să iertăm pe cei care ne-au greşit, şi să ne cerem iertare de la cei care sunt mânioşi pe noi), și să trăim prin credință. Primul loc unde verific când ceva nu funcționează este umblarea mea (trăirea) în dragoste. Alte blocaje sunt: neiertarea, păcatul, verific ce am vorbit cu gura: dacă am vorbit negativ, trebuie să declar „recoltă eșuată” peste acele cuvinte, şi apoi să încep să ”plantez” seminţe bune care să îmi aducă ”recolta” ce mi-o doresc.

De ce ne împiedecă blocajele să avem succes în lupta noastră spirituală? Pentru că acestea deschid ușă deavolului.

2Cor 2:11 :... ca să nu dăm câștig de cauză lui Satan, pentru că noi nu suntem în necunoștință de planurile lui.

Efes 4:27: Să nu păcătuiți, chiar dacă sunteți mânioși! Nu lăsați ca soarele să apună peste mânia voastră. Nu dați ocazie Diavolului!

-Caut să aflu care este voia lui Dumnezeu în această situație. Cuvântul lui Dumnezeu este Voia lui Dumnezeu (1Ioan 5:14-15: Acesta este curajul pe care-l avem înaintea Lui: că, dacă cerem ceva în conformitate cu voia Lui, El ne ascultă. Iar dacă știm că ne ascultă când Îi cerem ceva, atunci știm că avem lucrurile pe care le-am cerut de la El).

De exemplu, caută tu în Biblia ta care este voia lui Dumnezeu cu privire la:
-Vindecare
-Bani/ Prosperitate (De ex. Ieremia 29:5-7,11-13; Prov. 15:6; 13:22; 10:22).
-Salvarea celor dragi
-O Casă
-Un servici
-Ascultarea rugăciunii
-Succes
-Lipsă
-Protecție
-Sentimente negative
-Familie.
Scrie aici în dreptul fiecărei situaţii, versetele care le-ai găsit. Este deajuns chiar şi numai un singur verset pentru o situaţie.

Ce spune Dumnezeu despre deavol?
-împotriviți-vă și el va fugi (Iacov 4:7).
-în curând va fii zdrobit sub picioare (Rom 16:20).
-stăpânirea lui este temporară, iar în ce ne privește – ilegală (Col 1:13).
-este înșelător și mincinos (Ioan 8:44)
-hoțul vine numai să fure, să ucidă, să distrugă (Ioan 10:10)..
-groapa lui se sapă (Ps 94:13) :-)
-va fii aruncat în iazul cu foc (Apoc 19:20; 20:10; Dan 7:11)
-împărăția se ia cu forța (Luca 16:16: cuvântul năvală înseamnă forţa).

De ce nu își exercită creștinii dreptul de autoritate?

-Pentru că nu știu că au acest drept; ei nu ştiu cine sunt în Cristos (şi nu înţeleg CUM sunt în Crist).
- Pentru că le este frică de deavol. Nu trebuie să îți fie frică de el, el vine și te intimidează dacă tu nu cunoști Biblia. Cuvântul lui Dumnezeu spune:
2Tes 3:3: El vă va întări și vă va păzi de cel rău.
1Ioan 4:4: Voi l-ați biruit pentru că Cel ce este Mai Mare locuiște în voi.

Să nu te miri când Satan vine împotriva ta. El a venit împotriva lui Isus și a vrut să îi întrerupă activitatea misionară. Cu cât mai mult va veni împotriva ta? Citim în

1Tes 2:18:... am vrut să venim la voi - cel puțin eu, Pavel, am vrut din nou și din nou - dar Satan ne-a împiedicat..

Marcu 4:37 : S-a stârnit un vânt puternic (de proporții uraganice - engl), iar valurile se aruncau asupra bărcii, așa încât barca era aproape plină cu apă.

Dumnezeu vrea să ne folosească ca să ajutăm pe alții, ca să pregătim biserica pentru marele seceriș care urmează, dar mulți dintre copiii Lui sunt răniți sufletește, și sunt mult prea slabi ca să poată face lucrarea lui Dumnezeu. Scopul lui Dumnezeu este să fim vindecați și apoi ÎMPUTERNICIȚI ca să mergem să ajutăm pe alții să fie ridicați și împuterniciți, ca să putem lucra pentru El. Pe de altă parte scopul lui Satan este să ne țină totdeauna acolo unde suntem sau să mergem înapoi. El va face tot ce îi stă în putință să nu auzim mesajul adevărului care ne poate aduce vindecarea sufletului.

ELEMENTE CARE TE AJUTĂ CÂND FACI RĂZBOI SPIRITUAL

- Numele lui Isus și puterea care se află în sângele lui Isus
- Cuvântul lui Dumnezeu
- Rugăciunea și mărturisirea (prin mărturisire pun Legile Spirituale în mișcare: Rom 3:27;8:2)
- Rămânerea în pace; pacea o dă credința.
- Rugăciunea în limbi (Iuda 20)
- Lauda și închinarea (2Cronici 20:...21...)
- Strigătele de biruință care dărâmă întăriturile.
- Umblarea în dragoste (facerea de bine: biruim răul prin bine: Rom 12:21).
- Armătura lui Dumnezeu (Efeseni 6)..
- Putera Duhului Sfânt (Fapte 1:8, Zaharia 4:6).
- Să știi cine ești în Cristos, să ai o revelație despre dragostea Tatălui pentru tine.
- Să cunoști autoritatea pe care o ai în Cristos (Efes 2:6; Luca 10:19).
- Îndrăzneala și curajul (Iosua 1:9; 2Cron 32:7-8; Ps 27:14; 31:24; Deut 31:6; Mat 14:27; 1Cor 15:58; 16:13, 1Ioan 5:14).
- Prezența lui Dumnezeu (depărtarea de păcat).
- Cunoștința (Osea 4:6).
- Legământul în Sângele lui Isus.
- Promisiunile lui Dumnezeu (Adevărul). Încrederea.
- Să fii călăuzit de Duhul Sfânt.
- Să stai în ascultare (Isaia 48:18).
- Slujirea îngerilor (Evrei 1:14; Ps 103:20).
- Postul și rugăciunea (Isus a zis,„Acest soi de duhuri nu ies decât cu post și rugăciune” Mat 17:21).
- Unitatea în rugăciune: există PUTERE eliberată atunci când 2 își unesc CREDINȚA în rugăciune
(Mat 18:18-20).
- Harul lui Dumnezeu.
-Să legi demonii: Mat 16:19; 18:18;12:29.

Când căutăm pe Dumnezeu în rugăciune cu privire la luptele ce le ducem, El ne poate da diferite strategii de luptă. El te poate călăuzi spre un anume verset pe care să îl citești, care îți va întări credința, sau te va mângăia, sau te va încuraja, sau îți va da răspuns. Eu am fost călăuzită odată să îi citesc deavolului din Apocalipsa, cu voce tare, sfârșitul care îl așteaptă, asta după o zi de luptă și încordare în care lupta în mintea mea se părea că nu câștigă deloc teren. În urma citirii acelor versete, mintea mea a fost eliberată imediat.

În continuare voi scrie câteva versete din Biblie care se pot folosi în rugăciune atunci când te afli sub atac, la persoana 1.

Ce pot mărturisi când fac război spiritual?

Deut 28:7 - Domnul îmi va da biruinţă asupra vrăjmaşilor mei cari se vor ridica împotriva mea; pe un drum vor ieşi împotriva mea, dar pe şapte drumuri vor fugi dinaintea mea.
1Ioan 4:4 - ...şi i-am biruit, pentrucă Cel ce este în noi, este mai mare decît cel ce este în lume.

1Ioan 5:18 - Ştim că oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte, ci Cel născut din Dumnezeu îl păzeşte, şi cel rău nu se atinge de el.

1Ioan 4:17 - Cum este El, aşa sîntem şi noi în lumea aceasta....

2Tes 3:3 - Credincios este Domnul: El ne va întări şi ne va păzi de cel rău.

Iacov 4:7. - Supuneţi-vă dar lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi dela voi. Mă împotrivesc deavolului şi el trebuie să plece de la mine!

Rom 16:20 - Dumnezeul păcii va zdrobi în curînd pe Satana supt picioarele mele.

2Cor 12:9 - Şi El mi -a zis: ,,Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvîrşită.`` Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentruca puterea lui Hristos să rămînă în mine.

Ps 138:7 - Când umblu în mijlocul strîmtorării, Tu mă înviorezi, Îţi întinzi mîna spre mînia vrăjmaşilor mei, şi dreapta Ta mă mîntuieşte.

Ps 68:35 -Ce înfricoşat eşti, Dumnezeule, din locaşul Tău cel sfînt! Dumnezeul lui Israel dă poporului Său tărie şi mare putere. Binecuvîntat să fie Dumnezeu!

Ps 144:1 - Binecuvîntat să fie Domnul, Stînca mea, care-mi deprinde mînile la luptă, degetele la bătălie.

Isaia 54:14-17 – Aşa vorbeşte Domnul:”Vei fi întărită prin neprihănire. Izgoneşte neliniştea, căci n'ai nimic de temut, şi spaima, căci nu se va apropia de tine. Dacă se urzesc uneltiri, nu vin dela Mine; oricine se va uni împotriva ta va cădea supt puterea ta.``...Orice armă făurită împotriva ta va fi fără putere; şi pe orice limbă care se va ridica la judecată împotriva ta, o vei osîndi. Aceasta este moştenirea robilor Domnului, aşa este mîntuirea care le vine dela Mine, zice Domnul.``

2Cor 10:4 -Căci armele cu cari ne luptăm noi, nu sînt supuse firii pămînteşti, ci sînt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile.

1Sam 17:45-46 - David a zis Filisteanului: ,,Tu vii împotriva mea cu sabie, cu suliţă şi cu pavăză; iar eu vin împotriva ta în Numele Domnului oştirilor, în Numele Dumnezeului oştirii lui Israel, pe care ai ocărît -o. Astăzi Domnul te va da în mînile mele, te voi doborî, şi-ţi voi tăia capul; astăzi voi da stîrvurile taberii Filstenilor păsărilor cerului şi fiarelor pămîntului. Şi tot pămîntul va şti că Israel are un Dumnezeu.

Versete de ajutor pentru rugăciune:

Ps 35:1-3 -Apără-mă Tu, Doamne, de potrivnicii mei, luptă Tu cu cei ce se luptă cu mine! Ia pavăza şi scutul, şi scoală-Te să-mi ajuţi. Învîrte suliţa şi săgeata împotriva prigonitorilor mei! zi sufletului meu: ,,Eu sînt mîntuirea ta!``
Ps.34:4,15 - Eu am căutat pe Domnul, şi mi -a răspuns: m-a izbăvit din toate temerile mele.Ochii Domnului sînt peste cei fără prihană, şi urechile Lui iau aminte la strigătele lor.
Ps 38:15 -Doamne, în Tine nădăjduiesc; Tu vei răspunde, Doamne, Dumnezeule!

Ps 145:18-19 - Domnul este lîngă toţi cei ce -L cheamă, lîngă cei ce -L cheamă cu toată inima. El împlineşte dorinţele celor ce se tem de El, le aude strigătul şi -i scapă.
Iov 22 :27 - Îl vei ruga, şi te va asculta, şi îţi vei putea împlini juruinţele.

1Ioan 5:14-15 - Îndrăzneala, pe care o avem la El, este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Şi dacă ştim că ne ascultă, orice i-am cere, ştim că sîntem stăpîni pe lucrurile pe cari I le-am cerut.
Prov 15:29 - Domnul Se depărtează de cei răi, dar ascultă rugăciunea celor neprihăniţi.

Isaia 55:6 - Căutaţi pe Domnul cîtă vreme se poate găsi; chemaţi -L, cîtă vreme este aproape.
Mat 7:7-8 -Cereţi, şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide. Căci ori şi cine cere, capătă; cine caută, găseşte; şi celui ce bate, i se deschide.

Mat 18:19 - Vă mai spun iarăş, că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pămînt să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri.

Ioan 16:24 - Pînă acum n'aţi cerut nimic în Numele Meu: cereţi, şi veţi căpăta, pentruca bucuria voastră să fie deplină.

Rom 8:26 - Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar însuş Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite.

Evrei 4:16 - Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentruca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.

Rom 8:30 -32 - Pe cei pe care i-a predestinat, i-a și chemat; pe cei pe care i-a chemat, i-a considerat drepți; iar pe cei pe care i-a considerat drepți, i-a glorificat. Ce vom spune, deci, despre aceste lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?! El, care nu Și-a cruțat propriul Fiu, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va da împreună cu El toate lucrurile?!

PARTEA 3.
SMITH WIGGLESWORTH – APOSTOLUL CREDINȚEI
FRAGMENT DIN CARTEA „DARURILE DUHULUI SFÂNT”
Capitolul „Darul deosebirii duhurilor” sau „Darul de discernământ”

Cuvântul lui Dumnezeu ne face pe noi puternici. Toate puterile răului sunt slabe. Nu este nimic puternic în deavol. Cel mai mic credincios îl poate detrona pe inamic atunci când el menționează pe Isus. Citește 1Ioan 2:14: „Tinerilor, voi sunteți puternici/ tari pentru că voi cunoașteți cunvântul.”

Tu trebuie să te rogi pentru putere. Obișnuiește-te să te rogi tare; deavolul face tot ce îi stă în putere ca tu să nu te rogi și să nu citești Cuvântul. Deavolul nu deranjează pe un credincios care se roagă tare. Apoi tu trebuie să mustri, să scoți afară puterile demonice. Nu arunca niciodată un deavol de două ori; el va râde de tine pentru că știe că nu ai crezut prima dată. „Cereți și veți căpăta” (Ioan 16:24). În momentul când ai cerut, crede că ai căpătat și vei avea.

Deavolul nu cunoaște gândurile tale, nici dorințele inimii tale, de aceea el totdeauna vine cu sugestii în mintea ta. Gândurile rele sunt puteri sugestive pe care deavolul ți le aduce ca să ispitească, să agite, să ridice natura ta carnală. Când nu reușește, asta e dovadă că ești pur, pentru că Sângele te-a curățat.
Dacă ai un gând în inimă, până ce nu îi dai „voce”, deavolul nu știe nimic!

Isus a zis: „Vă dau autoritate peste toată ăuterea vrăjmașului” (Luca 10:19). Noi avem UN DREPT ca să legăm puterea lui.
Faptul că o persoană este chinuită de gânduri rele, nu o face învinsă. Ea trebuie să ieie stăpânire peste ele și să LEGE puterile demonice.
Dacă ești chinuit de gânduri rele, testează-le spunând A venit Isus în trup? Acel demon va pleca imediat ( 1Ioan 4:2). NUMAI DACĂ ȘTII ACESTE LUCRURI, ELE TE VOR ȚINE ÎNTR-UN LOC DE VICTORIE. Tu ai dreptul ăsta.

Să presupunem că vin la o adunare și spun: „Isuse, în Numele Tău leg puterile întunericului!”. Asta e tot. S-a isprăvit. Satan nu va veni acolo. Dar dacă declar ceva și nu mă gardez (protejez) pe mine însumi sub puterea Sângelui, atunci va trebui să lupt ca să obțin acel lucru.

John Lake a spus: ”Victoria vine numai atunci când tu eşti conştient de puterea pe care o are Cristosul Cel Înviat, putere care a luat în aşa măsură stăpânire peste sufletul tău încât acesta se ridică şi ia victoria ce îi aparţine. Duhul Sfânt este Cel ce aduce descoperire despre marea putere a lui Cristos Cel Viu în sufletul omului. Aceasta ridică conştiinţa omului dintr-un loc de înfrângere, într-un loc de putere.”

Creflo Dollar a spus: ”Când necazul vine, mă duc la Cuvântul lui Dumnezeu. De ce? Acolo mă duc după amuniție. Tu nu ai amuniția potrivită pentru deavol; doar Cuvântul o are, și el știe asta de aceea te ține cât mai departe de Cuvânt.”
Dacă nu știi să îți exerciți autoritatea, vei fii înfrânt când necazul vine. Dar dacă ești un creștin adevărat care vrea rezultate, atunci tu trebuie să îți exerciți autoritatea. Orice verset ai găsit ca să te lupți, TREBUIE SĂ ÎL ARUNCI. Apoi trebuie să angajezi răbdarea. Credința și răbadarea sunt gemene. (Vezi 2Tes 1:4). Tu trebuie să rămâi stabil, neschimbat: înainte de încercare, în timpul și în focul ei, și după încercare. Credința nu funcționează fără răbdare: Iacov 1:2-4.
Nu te da bătut când nu înțelegi, nu te socoti învins.Dacă nu ai murit încă, atunci vei ieși din asta mai strălucitor. Dumnezeu te duce la nivelul următor, te duce mai sus, dacă tu îți păstrezi credința și răbdarea, și vei putea fii folosit ca să ajuți pe altul. Totul este un test ca să poți promova la nivelul următor. Credința și răbdarea sunt forțe gemene. Răbdarea este amuniția de care ai nevoie atunci când credința îți este pusă la probă. Nu te da bătut!

Cea mai bună defensă este ofensa
Deavolul a furat o mulțime de teren de la mulți dintre noi. Noi trebuie să mergem să îl luăm înapoi.
Dacă nu ne place recolta ce o avem astăzi, trebuie să ne uităm ce am semănat. Dacă am semănat cuvinte de murmur, cârtire, boală, lipsă, atunci trebuie să schimb ce am semănat. Amos 9:13....
Noi trebuie să declarăm „recoltă eșuată” (sau să nu dea roadă) către semințele rele, și apoi să începem să semănăm semințe bune, și să o ținem tot așa, deci să nu fim instabili.
Într-un joc de fotbal de exemplu, când tu te aflii în poziția de ofensă, tu ai mingea și tu hotărăști direcția în care să mergi. O echipă bună își studiază echipa adeversă ca să îi cunoască punctele slabe și punctele tari. Un jucător tare dintr-o echipă este totdeauna înconjurat de vreo 3,4 jucători din cealaltă echipă ca să îl împiedice să marcheze gol. Când jucătorul bun se află în așa zisa zona roșie- la câțiva metri de poartă- atunci vin o mulțime de adversari ca să îl oprească (împiedice).
Cum te pregătești tu de apărare? Îi studiezi slăbiciunile adversarului. În Marcu 4:14-20 putem spune că avem o listă cu regulile de joc ale vrăjmașului. Metodele de pregătire pentru atac ale deavolului sunt:
1- Vine și ia Cuvântul semănat (vers 15);
2- Face să nu înțelegi Cuvântul semănat (Matei 13:19).
Metodele lui de atac sunt:
- prigoana (necazuri, lipsuri, boli, insucces, faliment, pierderi,etc);
- ofensa, indignarea, nemulțumirea, resentimentele (din ampl.);
- grijile lumii;
- înșelăciunea bogățiilor (plăcerile și satisfacțiile oferite de strălucirea falsă a lumii – ampl.);
- poftele (și dorințele pasionante) altor lucruri care îneacă și sufocă Cuvântul făcându-l neroditor.

Când noi nu avem rădăcini adânci în Cuvântul și în Promisiunile lui Dumnezeu, atunci suntem expuși mereu atacului deavolului. El știe cine este o țină ușoară pentru el, dar la fel, el cunoaște pe cei ce stau aproape de Dumnezeu și se „înarmează” din Cuvânt împotriva lui. Noi TREBUIE să devenim tot mai înrădăcinați în dragostea lui Dumnezeu (Iuda v.21) și noi trebuie să CREDEM că ce spune El este adevărul.
Cum trebuie să semănăm? Noi semănăm cu gura. Privește la ce ai semănat și apoi le ce recoltă ai obținut; dacă nu îți place recolta, schimbă semințele: fii atent la ce rostești cu gura și apucă-te și rostește binecuvântarea (Isaia 65:16!!!) în loc de blestem!
Citim în 1Sam 30 istorisirea întoarcerii lui David la Țiclag. Tabăra lui a fost jefuită de dușmani, bunurile furate și nevestele luate. David era în pericole să fie linșat de proprii lui oameni, și el însuși nu știa ce să facă. Au plâns cu toții până nu au mai putut, așa cum facem și noi când avem necazuri. Apoi a întrebat pe Domnul, și El i-a zis să meargă și să IA ÎNAPOI ceea ce dușmanul i-a furat. David nu a zis: „Oare de ce a permis Dumnezeu să mi se întâmple asta?”. Nu, ci el s-a dus și a luptat cu vrăjmașul și a recuperat totul înapoi.
La fel trebuie să fim și noi: noi nu trebie să fim intimidați de răutatea deavolului, noi avem pe Unul Mai Mare în noi care merge la luptă cu noi. Noi trebuie să ne ridicăm la luptă, noi avem de dus un război spiritual, și trebuie să luăm înapoi terenul pe care deavolul ni l-a furat, sau ilegal l-a ocupat. O facem prin credință și în Numele lui Isus. Întotdeauna ține-l pe deavol pe terenul credinței, când el te duce pe terenul simțurilor.

Pentru a vedea online continutul mergeti aici: http://..resursecrestine.ro/studii-Războiul-Spiritual-389.htm

Email trimis de pe http://www.resursecrestine.ro - tot ce doresti in materie de resurse crestine
Pentru o vizualizare optima alegeti setul de caractere Central European din meniul browserului dumneavoastra.

Harul ni S-a dat

Pagini

Texte

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu